Pornind de la prelegerea foarte interesanta tinuta de prietena mea aici, am avut si eu o revelatie ( ce vrei adi, esti o adevarata muza in ale corazonului pentru mine:P) si anume ca exista un singur sentiment inaltator, sublim de-a dreptul mirobolant care nu, n-ar trebui sa dispara. Care este acesta? Ramane de vazut....
In postul ei, prietena mea vorbeste despre cum ar fi sa eradicam sentimentele din viata noastra si cat de linistiti am fi noi daca ele n-ar mai exista. Astfel, durerile provocate de golurile din stomac, dudele lacrimogene precum dorurile, jelirile si firele smulse din cap nascute dintr-o ura profunda fata de inimioarele diabetice n-ar mai exista si nu ne-ar mai da batai de cap.
Da, este adevarat. Dar cred ca exista o cale si mai usoara. Cred ca daca am mai pastra un singur sentiment in planul acesta al nostru de a scapa de restul am rezolva mult mai usor problema. Care este acesta? Simplu, INDIFERENTA.
Cineva mi-a spus la un moment dat si citez ( se pare ca avem ceva azi cu citatele :P ) „Este bine daca ma urasti cum este bine si daca ma iubesti...atata timp cat nu-ti sunt indiferent”. Pe moment, n-am prins eu prea bine ce vroia sa transmita respectiva persoana asta probabil pt ca nu-mi suna tocmai ok ideea de a ajunge sa urasc pe cineva. Insa acum m-am prins despre ce este vorba si da, am ajuns la concluzia ca asa este. Nu, nu este bine sa-i fii indiferent unei persoane.
Durerea maxima, aceea simtire sublima si mirobolanta care iti intoarce pe dos intregul sistemul si te aduce intr-o stare psihotica de dementa autodistructiva este provocata de fapt de indiferenta pe care ti-o arata cineva. Si de aici si ideea ca „Iubirea e un kkt – am incheiat citatul”
In viata fiecarui om exista un moment de „iubesti si esti iubit” dar tot suferi si asta pentru ca iti e teama ca persoana respectiva sa nu decida la un moment dat ca nu, nu mai iubeste si ii esti indiferent/a.
Si atunci cand decide, incepi sa o urasti si asta pentru ca „indiferenta” pe care ti-o arata doare al dracu de tare, te frustreaza, te face confuz/a si te copleseste. Dar asta nu inseamna ca nu o mai iubesti. Si de aici durerea si eternele intrebari intr-ale dilemelor amoroase precum faimosul „De ce?”, dar asta e cu totul alta problema si probabil o voi dezbate cu alta ocazie.
Ca atare, fratilor daca printre voi mai sunt unii mai plini de simtamante de felul lor care nu reusesc sub nicio forma sa desfiinteze cu totul sentimentele din viata lor, incercati macar sa o cultivati pe cea prezentata nitel mai sus. E mult mai sanatoasa si placuta si pe langa asta e si testata. Nu de mine, ci de cineva care a reusit performanta de a expira indiferenta si de a inspira in acelasi timp o viata total lipsita de sentimente.
Sa auzim de bine si nu uitati, cand terminati de plamadit, cultivat si crescut indiferenta asta minunata anuntati-ma si pe mine sa vin si eu sa o cumpar de la voi, ca la mine a dreacu nu vrea sa se prinda neam.
