Indiferenta cea sublima si inaltatoare

Pornind de la prelegerea foarte interesanta tinuta de prietena mea aici, am avut si eu o revelatie ( ce vrei adi, esti o adevarata muza in ale corazonului pentru mine:P) si anume ca exista un singur sentiment inaltator, sublim de-a dreptul mirobolant care nu, n-ar trebui sa dispara. Care este acesta? Ramane de vazut....

In postul ei, prietena mea vorbeste despre cum ar fi sa eradicam sentimentele din viata noastra si cat de linistiti am fi noi daca ele n-ar mai exista. Astfel, durerile provocate de golurile din stomac, dudele lacrimogene precum dorurile, jelirile si firele smulse din cap nascute dintr-o ura profunda fata de inimioarele diabetice n-ar mai exista si nu ne-ar mai da batai de cap.

Da, este adevarat. Dar cred ca exista o cale si mai usoara. Cred ca daca am mai pastra un singur sentiment in planul acesta al nostru de a scapa de restul am rezolva mult mai usor problema. Care este acesta? Simplu, INDIFERENTA.

Cineva mi-a spus la un moment dat si citez ( se pare ca avem ceva azi cu citatele :P ) „Este bine daca ma urasti cum este bine si daca ma iubesti...atata timp cat nu-ti sunt indiferent”. Pe moment, n-am prins eu prea bine ce vroia sa transmita respectiva persoana asta probabil pt ca nu-mi suna tocmai ok ideea de a ajunge sa urasc pe cineva. Insa acum m-am prins despre ce este vorba si da, am ajuns la concluzia ca asa este. Nu, nu este bine sa-i fii indiferent unei persoane.

Durerea maxima, aceea simtire sublima si mirobolanta care iti intoarce pe dos intregul sistemul si te aduce intr-o stare psihotica de dementa autodistructiva este provocata de fapt de indiferenta pe care ti-o arata cineva. Si de aici si ideea ca „Iubirea e un kkt – am incheiat citatul”

In viata fiecarui om exista un moment de „iubesti si esti iubit” dar tot suferi si asta pentru ca iti e teama ca persoana respectiva sa nu decida la un moment dat ca nu, nu mai iubeste si ii esti indiferent/a.

Si atunci cand decide, incepi sa o urasti si asta pentru ca „indiferenta” pe care ti-o arata doare al dracu de tare, te frustreaza, te face confuz/a si te copleseste. Dar asta nu inseamna ca nu o mai iubesti. Si de aici durerea si eternele intrebari intr-ale dilemelor amoroase precum faimosul „De ce?”, dar asta e cu totul alta problema si probabil o voi dezbate cu alta ocazie.

Ca atare, fratilor daca printre voi mai sunt unii mai plini de simtamante de felul lor care nu reusesc sub nicio forma sa desfiinteze cu totul sentimentele din viata lor, incercati macar sa o cultivati pe cea prezentata nitel mai sus. E mult mai sanatoasa si placuta si pe langa asta e si testata. Nu de mine, ci de cineva care a reusit performanta de a expira indiferenta si de a inspira in acelasi timp o viata total lipsita de sentimente.

Sa auzim de bine si nu uitati, cand terminati de plamadit, cultivat si crescut indiferenta asta minunata anuntati-ma si pe mine sa vin si eu sa o cumpar de la voi, ca la mine a dreacu nu vrea sa se prinda neam.

Gand de octombrie

Draga Jocule cu Chibrituri,

Cand te-am deschis ultima data, m-ai intampinat cu un apus de soare. Asa mi-am dat seama ca ai stat cam mult timp singur si pustiu. Primul gand a fost sa nu ma incumet, tinand cont de faptul ca tot nu ma simt pregatita sa te incerc din nou si constat ca tie iti este bine si asa.

Manierele insa nu mi-au dat voie sa-mi duc gandul la bun sfarsit...Nu-i frumos sa intru fara sa salut plus ca m-am cam saturat sa te tot vad tolanit tantos printre ganduri estivale.

Trebuie sa intelegi ca este momentul sa revii cu picioarele pe un pamant mai rece, propice insemnelor calendaristice de acum si eu sunt aici sa-ti arat cum.

Astfel, imagineaza-ti un ceas mult prea strict in reguli, un intuneric plin de frig si ceata, un gand aiurea trezit de niste grade celsius rele si auditia unor fosnete aramii. Nu-i asa ca ratiunea iti resimte acum un cadru mai tomnatic?

Si daca asa stau lucrurile, mergi si mai departe. Strange mai tare pledul acela pe tine, pune la foc ingredientele necesare unei doze generoase de cofeina, ghemuieste-te bine intr-un colt de fereastra si rasfoieste-ti arhivele. Este vremea pentru un alt moment de analiza. Da, stiu, te-ai plictisit de atata analiza, dar pana la urma ce ai putea face cand pe fereastra ti se releva un cadru mult prea mohorat de toamna si tu refuzi cu incapatanare sa infrunti frigul?

Lunile lungi si reci se scurg incet pe postamentul calendarului si tu iti doresti atat demult sa nu uiti imaginea soarelui ce-ti mangaia tandru obrajii in urma cu ceva timp. Ai incredere insa in memoria ta, stii ca nu poti uita niciun fascicul de lumina din razele lui, chiar daca ti-ai dori lucrul acesta cu maxima intensitate...

Eu nu te mai retin. Ai de facut o analiza inutila si fara final din care o sa iesi la primavara rece si nesatisfacut si pentru asta ai nevoie de concentrare maxima. Ai grija insa sa nu uiti ca ibricul este inca pe foc si sa te infofolest bine cu pledul acela. Ti l-am schitat eu in nuante mai potrivite sezonului, ca sa fii si tu trendy.

Acum te las. Nu promit sa revin, stii doar ca urasc sa fac promisiuni si sa ma gandesc la respectarea termenilor, imi trezeste amintiri urate. Iti spun doar atat: „Succes!”, cu precizarea ca n-am sa te uit.

Semnat: autoarea

Ps: Uite si ceva drag de la mine ca sa nu ma uiti! Eu ma duc sa infrunt realitatea si faptul ca afara este chiar octombrie...din nou!

Un ceai fara insolatie va rog...sunt cam obosita!

Mda...beau ceai...din nou...Se pare ca ma apuca o data la cateva luni si dubios e ca de fiecare data cand ma apuca ma gasesc intr-o situatie fara iesire si caut o situatie cu iesire....”Ceai sa fie!” De parca ceaiul ar fi raspunsul...

Azi-noapte am visat ca ma luptam cu un cutremur si cu o nava spatiala...pe care dubios dar eu o conduceam...Cu o seara inainte eram data afara...si ma plimbam cu motorul...imi tot spuneam ca eu nu suport sa merg cu o duda d-aia pe doua roti dar tot nu vroiam sa ma dau jos de pe ea. E bine ca alaltaieri ma pierdeam prin tramvaie...ma simteam mai in siguranta pe sine...Ma intreb ce drq o sa visez in seara asta?

Probabil ca o visez ca salvez lumea cu un expresor mare de cafea in mana drept arma. Nu de alta, dar la oboseala pe care o am in creieri, macar asa as sti clar ca o gura de cafea m-ar salva si pe mine...Sa extermini inamici mici si negri ce ne ataca planeta poate fi chiar obositor...

Azi am avut de-a face cu un nene insolat de trei zile. De aici probabil si aceste accese de incoerenta. Si voi avea de-a face cu insolatia lu nenea si maine. De aici probabil si accesele de incoerenta de maine...

Dar serios acum, cum o fi sa fi insolat trei zile, cu febra 40, stari de greata dar totusi cu o forta atat de...plina de forta incat sa-mi spui mie pe mess ce task as mai putea face eu in locul tau?

In fine, imi bat capul de pomana...Oricum nu merita...

Patru zile...doar patru zile si scap...desi o sa ma intorc...Doar sper ca atunci cand o sa ma intorc sa-l gasesc nu insolat, ci prajit definitiv. Daca va fi asa, promit sa fiu fata buna si sa-l inteleg de ce trage chiulul de trei zile...

V-am zis ca vreau la mare? De fapt vreau doar sa plec...oriunde vad cu ochii...undeva departe unde sa nu mai am de-a face cu ineptii de birou, vacante trecute si mustrari de constiinta...

Patru zile...doar patru zile si scap de ineptiile de birou...macar atat

Acum am terminat si ceaiul...si va spun, eu una nu i-am simtit relaxarea descrisa asa dragutz pe cutie...dar probabil ca oboseala mea e de vina...E grea de cap la ora asta si nu pricepe...la voi sigur o sa aiba efect

Ma duc sa-mi pregatesc expresorul ala...la noapte cica trebuie sa salvez lumea...sau ea pe mine?

Stiti ce, mai bine ia mai da-o incolo si de lume, sa se salveze si singura...eu maine trebuie sa ma trezesc la 5 dimineata sa acompaniez cocoshu...

Gand sonor

No comment...

Astept o zi

Astazi m-am luptat cu ploaia...si cu dintii...si cu informatiile. M-am trezit la 5. M-am impleticit in stiri, am baut multe cafele si am gandit aiurea...

Mi-am simtit degetele amortite de la prea mult tastat, mi-am infruntat oboseala grabind pasul atunci cand 32 mi-a transmis ca e in reparatii si m-am luat la tranta cu un cleste periculos ce ataca un dinte...

Mi-am repetat de o suta de ori in gand ca „Ai doar o zi proasta” si am mers mai departe...Mi-am inabusit pornirile literare electronice si m-am pupat pe ambii obrajori, mandra foc de maturitatea mea. Evident, ca am completat totul cu un: „ Asa si? Am fost matura...si ce drq am rezolvat?”, dar am observat ca nimeni nu reuseste sa ma inteleaga in chestia asta, ca atare ca am inlaturat repede si acest gand.

Am ascultat mult Magic Fm, m-am enervat si mi-am jurat ca prima chestie pe care am sa o fac atunci cand se va legaliza criminalitatea va fi sa-i dau foc.

Mi-am amintit intr-un final ce am visat azi-noapte...nu de alta dar ma tot chinuia de azi de dimineata si am respirat usurata. Nu, nu voi muri electrocutata si nici nu ma voi pierde intr-o cladire parasita.

Am ajuns acasa linistita si m-a izbit un miros de porumb fiert. Mi-am spus ca viata poate fi si frumoasa si mi-am pupat tatal cel harnic pentru isprava sa...M-am asezat comod la laptoc si cam atat...

Acum ma intreb ce drq imi veni sa spun toate astea?? Nu e ca si cum as fi facut ceva deosebit astazi...Doar am gandit zile incepute prost si terminate prost si zile incepute prost si terminate bine...

Probabil le astept pe cele incepute bine si terminate bine...si cu siguranta le voi intalni, daca reusesc sa ucid definitiv un gand.

Acum insa nu pot, ascult piesa asta si imi place...e ratacita ca si mine.