Astept o zi

Astazi m-am luptat cu ploaia...si cu dintii...si cu informatiile. M-am trezit la 5. M-am impleticit in stiri, am baut multe cafele si am gandit aiurea...

Mi-am simtit degetele amortite de la prea mult tastat, mi-am infruntat oboseala grabind pasul atunci cand 32 mi-a transmis ca e in reparatii si m-am luat la tranta cu un cleste periculos ce ataca un dinte...

Mi-am repetat de o suta de ori in gand ca „Ai doar o zi proasta” si am mers mai departe...Mi-am inabusit pornirile literare electronice si m-am pupat pe ambii obrajori, mandra foc de maturitatea mea. Evident, ca am completat totul cu un: „ Asa si? Am fost matura...si ce drq am rezolvat?”, dar am observat ca nimeni nu reuseste sa ma inteleaga in chestia asta, ca atare ca am inlaturat repede si acest gand.

Am ascultat mult Magic Fm, m-am enervat si mi-am jurat ca prima chestie pe care am sa o fac atunci cand se va legaliza criminalitatea va fi sa-i dau foc.

Mi-am amintit intr-un final ce am visat azi-noapte...nu de alta dar ma tot chinuia de azi de dimineata si am respirat usurata. Nu, nu voi muri electrocutata si nici nu ma voi pierde intr-o cladire parasita.

Am ajuns acasa linistita si m-a izbit un miros de porumb fiert. Mi-am spus ca viata poate fi si frumoasa si mi-am pupat tatal cel harnic pentru isprava sa...M-am asezat comod la laptoc si cam atat...

Acum ma intreb ce drq imi veni sa spun toate astea?? Nu e ca si cum as fi facut ceva deosebit astazi...Doar am gandit zile incepute prost si terminate prost si zile incepute prost si terminate bine...

Probabil le astept pe cele incepute bine si terminate bine...si cu siguranta le voi intalni, daca reusesc sa ucid definitiv un gand.

Acum insa nu pot, ascult piesa asta si imi place...e ratacita ca si mine.

Nu stiu...gandeste si tu un cer si niste Facebook

Mda...incerc de ceva vreme sa zic ceva si tot ma poticnesc...motiv pentru care nici n-am mai trecut pe aici...Nu stiu, nici acum n-am certitudinea clara ca vreau sa transmit ceva, dar asta si probabil pentru ca nu exista nimic clar in capul meu.

Ma incearca insa un sentiment cum ca as lasa pe cineva de izbeliste si de aici si compasiunea. Pana la urma, eu te-am creat, eu te-am gandit si eu te-am pus pe foaie. N-are sens sa te parasesc acum, doar pentru simplu fapt ca scopul meu nu mai e acelasi. Ca atare, m-am hotarat sa te mai astern nitel...ca sa nu te simti neglijat. Despre ce sa-ti povestesc in seara asta? Nu stiu...gandeste-te si tu la un cer si niste facebook.

In ultimul timp privesc foarte mult cerul...cred ca este unul dintre putinele lucruri care ma mai linistesc pe deplin...Masor pasii si privesc cerul, ascult muzica si ma uit la nori cum se deplaseaza pe sine...trag din tigara si imi ridic privirea sprijinita de fereastra, uitandu-ma tot la ei...Niciodata nu sunt la fel si niciodata nu-mi transmit acelasi mesaj...Azi rad, maine plang, cand te mangaie, cand se incrunta...traiesc ca si mine si iti dau voie sa visezi...la fel cum fac si eu...

De vreo doi ani de zile tot visez. O tin intr-un vis continuu pe care nici eu nu-l mai pricep. Si la ce concluzie am ajuns? Ca nu ma mai pot pune cu Facebook-ul.

Povestea cu Facebook-ul e simpla. Te conectezi printr-un invite aiurea si brusc esti conectat cu toate cunostintele si necunostintele tale de cand te-ai nascut si pana in prezent. Astfel afli ca Maricica s-a maritat cu dracica si acum e fericita crescand trei plozi. Ca Floricica, colega de banca cu Vasilica are Dreptul la degetul ei mic si ca Saftica isi trateaza sinusurile cu aerosolii veniti tocmai de pe malurile Adriaticii.

Facebook-ul e plin de litere alfabetice stampilate cu instantanee onorifice de nunta, botez, cariere si alte cele.

Iar, in astfel de momente, frumos ar fi sa te ia invidia si sa te intarate si pe tine la mai mult...dar nu, mai trist e ca te apuca introspectia, analiza sinelui si alte dude d-astea de care chiar n-aveai nevoie in seara asta...

Astfel, incerci sa-ti spui:„I`m happy when everybody is happy”...Dar cum ai mai putea fi tu happy cand zi de zi te intrebi ce drq ai facut tu ca sa fii happy?? Tu, in ultimii doi ani de zile, cu ce poze te-ai putea prezenta la nenea Facebook ca sa te poata accepta si pe tine in randul celor happy??

Se zice ca atunci cand ai un vis...cand ai un scop bine determinat, trebuie sa te lupti temeinic pentru a ti-l indeplini...Ei bine eu m-am cam luptat..cam prea mult as putea spune si unde am ajuns? Va spun eu: la nimic...Si nu ca m-ar deranja, deh, deceptii mai traieste omul, la tot pasul le intalnesti...Insa, cand se intind deja pe ani de zile, ajungi sa te intrebi daca chiar a meritat atata timp pierdut?

Iar aceasta intrebare este chiar chinuitoare, mai ales atunci cand faptele iti dovedesc contrariul si iti spun ca nu, chiar nu a meritat.

Toata lumea are vise si toata lumea incearca realizari, fie ele mari sau mici. Important este sa nu le lasi umbrite de o umbra caci poti realiza intr-un final ca nici infuzia de sunatoare nu le mai poate scoate la lumina.

Cucuie...covrigi si cuvinte de prisos

Mda...ma seaca foarte tare atunci cand incerc ceva si observ ca de pomana...cand ma chinui ca intr-un final sa constat ca n-am de ce. Urasc sa fac lucrurile in van si mai ales urasc sa descopar ca au fost facute in van si trebuie sa o iau de la capat...iar...

Nu pricep de ce drq ma entuziasmez atat de ceva ca oricum nu primesc nicio recompensa la final pentru entuziasmul meu...E ca si cum ai fi amagit ca primesti o prajitura atunci cand iti scrii constincios tema si ti se arunca in fata un covrig. „Ia cu covrigii fato ca pana la urma sunt si astia buni...pe timp de criza, n-ai ce-i face?”

Si se pare ca sunt...sau cel putin asa trebuie sa fie pentru mine...n-am eu fata de prajituri...pai ce drq, n-am priceput inca ca astea au colesterol si nu fac bine la sanatate??

„Suntem innebuniti dupa cum scrii tu...personal imi place de mor cum le gandesti...domle, ai talent, ai un stil, pui pasiune si bla bla bla”. Mda, deci cica le am...si ati crede ca m-a ajutat vreodata chestia asta la ceva!! Nu, niciodata...de fapt de fiecare data cand am avut nevoie de cuvinte, in scopuri propri, tot timpul acestea au fost impotriva mea. Daca a fost o data in care mi-a pasat cu adevart ce exprim si ce dracu transmit, cuvintele mele s-au revoltat si au facut misto de mine. Deci ce nevoie as avea de ele??? La ce dracu sunt bune cuvintele, cand toti se lovesc de fapte?

Mi s-a spus sa lucrez cu cuvintele dar nu mi s-a precizat si ca faptele mi le ucid cu atata nonsalanta si sadism...

„Sa n-ai impresia ca primesti mai mult. Ce, acu oi vrea sa fii promovata, te pomenesti? Pai ce-ti veni, ca doar noua ne convii asa...zbata-te, chinuie-te, stoarce-ti neuronii pe teme cretine pana mori acolo pe tastatura...Ce n-ai inteles? Noi avem nevoie de content...de sclavi pe plantatie...nu de tampiti pe post de sefi...locurile astea au fost ocupate demult draga mea si oricum tu nu ai stofa de asa ceva. Nu te-ai prins inca?”

Da, deci nu, se pare ca eu chiar n-am stofa si ar trebui sa ma impac odata cu ideea asta. Si probabil ca asta am sa si fac. Am obosit oricum. Si ce e mai nasol este ca am obosit psihic...am depasit granita fizicului...si pur si simplu nu-mi mai pasa. I really dont give fuck about anything...M-au dezamagit prea multe chestii in ultimul timp ca sa-mi mai bat capul. N-are sens...nimic nu are de altfel. Si nu-mi pasa de ceea ce o sa zica restul...oricum se pare ca sunt mult prea naiva pentru timpurile astea. Nu ma incadrez in profil, n-am stofa, n-am buzele lipite de un posterior si je me jure ca nici nu o sa am vreodata atata timp cand inca ma mai risc sa-mi folosesc neuronii pe cateva cuvinte...Si da, probabil maine voi fi mai optimista ca doar deh nimanui nu-i place sa vada o fata trista si da probabil ca o voi lua de la capat. Dar asta nu schimba cu nimic lucrurile....

Nu inseamna ca acum nu pot sa fiu doar pesimista si sa-mi bag picioru...in tot si toate. Sa vedem daca asa mai am parte de lucruri bune. Mi-am tot zis in ultimul timp ca daca am numai ganduri negative, invoc karmele de gen si nu rezolv nimic...Am incercat si invers...De pomana...un blank total si nimic mai mult

Acu m-am suparat...si m-am decis sa optez numai pentru negru. Sa vedem ce s-o intampla. Probabil ca nimic sau cel putin nimic mai mult decat un alt cucui de la un alt prag moral ce va simti nevoia sa ma izbeasca din plin de realitate...Dar nu e nicio problema. Deja fruntea mea e tasata de la atatea cucuie si e pregatita sa mai incaseze.

Acum, ma duc sa-mi mai iau o bucatica de Kandia...pana la urma cine are nevoie de prajituri cand eu am frigiderul plin cu ciocolata neagra?...Ma intreb doar daca ciocolata mea cea neagra merge cu covrigii aia pe care mi i-au impus niste funduri ce se misca lasciv pe coridor...Vom vedea si vom trai cucuiul la intensitate maxima, promit!