Mda...incerc de ceva vreme sa zic ceva si tot ma poticnesc...motiv pentru care nici n-am mai trecut pe aici...Nu stiu, nici acum n-am certitudinea clara ca vreau sa transmit ceva, dar asta si probabil pentru ca nu exista nimic clar in capul meu.
Ma incearca insa un sentiment cum ca as lasa pe cineva de izbeliste si de aici si compasiunea. Pana la urma, eu te-am creat, eu te-am gandit si eu te-am pus pe foaie. N-are sens sa te parasesc acum, doar pentru simplu fapt ca scopul meu nu mai e acelasi. Ca atare, m-am hotarat sa te mai astern nitel...ca sa nu te simti neglijat. Despre ce sa-ti povestesc in seara asta? Nu stiu...gandeste-te si tu la un cer si niste facebook.
In ultimul timp privesc foarte mult cerul...cred ca este unul dintre putinele lucruri care ma mai linistesc pe deplin...Masor pasii si privesc cerul, ascult muzica si ma uit la nori cum se deplaseaza pe sine...trag din tigara si imi ridic privirea sprijinita de fereastra, uitandu-ma tot la ei...Niciodata nu sunt la fel si niciodata nu-mi transmit acelasi mesaj...Azi rad, maine plang, cand te mangaie, cand se incrunta...traiesc ca si mine si iti dau voie sa visezi...la fel cum fac si eu...
De vreo doi ani de zile tot visez. O tin intr-un vis continuu pe care nici eu nu-l mai pricep. Si la ce concluzie am ajuns? Ca nu ma mai pot pune cu Facebook-ul.
Povestea cu Facebook-ul e simpla. Te conectezi printr-un invite aiurea si brusc esti conectat cu toate cunostintele si necunostintele tale de cand te-ai nascut si pana in prezent. Astfel afli ca Maricica s-a maritat cu dracica si acum e fericita crescand trei plozi. Ca Floricica, colega de banca cu Vasilica are Dreptul la degetul ei mic si ca Saftica isi trateaza sinusurile cu aerosolii veniti tocmai de pe malurile Adriaticii.
Facebook-ul e plin de litere alfabetice stampilate cu instantanee onorifice de nunta, botez, cariere si alte cele.
Iar, in astfel de momente, frumos ar fi sa te ia invidia si sa te intarate si pe tine la mai mult...dar nu, mai trist e ca te apuca introspectia, analiza sinelui si alte dude d-astea de care chiar n-aveai nevoie in seara asta...
Astfel, incerci sa-ti spui:„I`m happy when everybody is happy”...Dar cum ai mai putea fi tu happy cand zi de zi te intrebi ce drq ai facut tu ca sa fii happy?? Tu, in ultimii doi ani de zile, cu ce poze te-ai putea prezenta la nenea Facebook ca sa te poata accepta si pe tine in randul celor happy??
Se zice ca atunci cand ai un vis...cand ai un scop bine determinat, trebuie sa te lupti temeinic pentru a ti-l indeplini...Ei bine eu m-am cam luptat..cam prea mult as putea spune si unde am ajuns? Va spun eu: la nimic...Si nu ca m-ar deranja, deh, deceptii mai traieste omul, la tot pasul le intalnesti...Insa, cand se intind deja pe ani de zile, ajungi sa te intrebi daca chiar a meritat atata timp pierdut?
Iar aceasta intrebare este chiar chinuitoare, mai ales atunci cand faptele iti dovedesc contrariul si iti spun ca nu, chiar nu a meritat.
Toata lumea are vise si toata lumea incearca realizari, fie ele mari sau mici. Important este sa nu le lasi umbrite de o umbra caci poti realiza intr-un final ca nici infuzia de sunatoare nu le mai poate scoate la lumina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu