Cucuie...covrigi si cuvinte de prisos

Mda...ma seaca foarte tare atunci cand incerc ceva si observ ca de pomana...cand ma chinui ca intr-un final sa constat ca n-am de ce. Urasc sa fac lucrurile in van si mai ales urasc sa descopar ca au fost facute in van si trebuie sa o iau de la capat...iar...

Nu pricep de ce drq ma entuziasmez atat de ceva ca oricum nu primesc nicio recompensa la final pentru entuziasmul meu...E ca si cum ai fi amagit ca primesti o prajitura atunci cand iti scrii constincios tema si ti se arunca in fata un covrig. „Ia cu covrigii fato ca pana la urma sunt si astia buni...pe timp de criza, n-ai ce-i face?”

Si se pare ca sunt...sau cel putin asa trebuie sa fie pentru mine...n-am eu fata de prajituri...pai ce drq, n-am priceput inca ca astea au colesterol si nu fac bine la sanatate??

„Suntem innebuniti dupa cum scrii tu...personal imi place de mor cum le gandesti...domle, ai talent, ai un stil, pui pasiune si bla bla bla”. Mda, deci cica le am...si ati crede ca m-a ajutat vreodata chestia asta la ceva!! Nu, niciodata...de fapt de fiecare data cand am avut nevoie de cuvinte, in scopuri propri, tot timpul acestea au fost impotriva mea. Daca a fost o data in care mi-a pasat cu adevart ce exprim si ce dracu transmit, cuvintele mele s-au revoltat si au facut misto de mine. Deci ce nevoie as avea de ele??? La ce dracu sunt bune cuvintele, cand toti se lovesc de fapte?

Mi s-a spus sa lucrez cu cuvintele dar nu mi s-a precizat si ca faptele mi le ucid cu atata nonsalanta si sadism...

„Sa n-ai impresia ca primesti mai mult. Ce, acu oi vrea sa fii promovata, te pomenesti? Pai ce-ti veni, ca doar noua ne convii asa...zbata-te, chinuie-te, stoarce-ti neuronii pe teme cretine pana mori acolo pe tastatura...Ce n-ai inteles? Noi avem nevoie de content...de sclavi pe plantatie...nu de tampiti pe post de sefi...locurile astea au fost ocupate demult draga mea si oricum tu nu ai stofa de asa ceva. Nu te-ai prins inca?”

Da, deci nu, se pare ca eu chiar n-am stofa si ar trebui sa ma impac odata cu ideea asta. Si probabil ca asta am sa si fac. Am obosit oricum. Si ce e mai nasol este ca am obosit psihic...am depasit granita fizicului...si pur si simplu nu-mi mai pasa. I really dont give fuck about anything...M-au dezamagit prea multe chestii in ultimul timp ca sa-mi mai bat capul. N-are sens...nimic nu are de altfel. Si nu-mi pasa de ceea ce o sa zica restul...oricum se pare ca sunt mult prea naiva pentru timpurile astea. Nu ma incadrez in profil, n-am stofa, n-am buzele lipite de un posterior si je me jure ca nici nu o sa am vreodata atata timp cand inca ma mai risc sa-mi folosesc neuronii pe cateva cuvinte...Si da, probabil maine voi fi mai optimista ca doar deh nimanui nu-i place sa vada o fata trista si da probabil ca o voi lua de la capat. Dar asta nu schimba cu nimic lucrurile....

Nu inseamna ca acum nu pot sa fiu doar pesimista si sa-mi bag picioru...in tot si toate. Sa vedem daca asa mai am parte de lucruri bune. Mi-am tot zis in ultimul timp ca daca am numai ganduri negative, invoc karmele de gen si nu rezolv nimic...Am incercat si invers...De pomana...un blank total si nimic mai mult

Acu m-am suparat...si m-am decis sa optez numai pentru negru. Sa vedem ce s-o intampla. Probabil ca nimic sau cel putin nimic mai mult decat un alt cucui de la un alt prag moral ce va simti nevoia sa ma izbeasca din plin de realitate...Dar nu e nicio problema. Deja fruntea mea e tasata de la atatea cucuie si e pregatita sa mai incaseze.

Acum, ma duc sa-mi mai iau o bucatica de Kandia...pana la urma cine are nevoie de prajituri cand eu am frigiderul plin cu ciocolata neagra?...Ma intreb doar daca ciocolata mea cea neagra merge cu covrigii aia pe care mi i-au impus niste funduri ce se misca lasciv pe coridor...Vom vedea si vom trai cucuiul la intensitate maxima, promit!