Te trezesti la 4 dimineata...Sorbi cu nesat din cafea si descoperi ca n-are gust. Te uiti cum apa rece sloi iti produce intepaturi de nesuportat pana si in cele mai ascunse cotloane ale creierului si numarand pana la trei iti ineci chipul speriat in ea.
Acelasi lichid rece il pui ulterior pe foc pentru a te razbuna. Insa observi ca flacara n-are putere. Mananci painea prajita pe care o adorai pana nu demult si constati ca are un gust de carton care-ti strapezeste dintii.
Te impotmolesti in haine si dai sa te incurci in accesorii. Nu-ti gasesti mobilul si uiti ce numar ai pentru a te putea suna.
Resemnata, te infasori in haine groase insa primesti caldura disproportionat: intotdeauna urechile, mainile si nasul vor fi discriminate.
Treci peste si te lasi orbita de acele luminite care au impanzit orasul. Ti se strange stomacul si ochii devin aposi, dar lasi un gand venit din alta tara si alt trecut sa-si faca meandrele.
Pasesti stangaci pe asfalt si te doare de fiecare data cand te impiedici. Denivelatura aceea de sol este mascata bine de negura unei dimineti ce se vrea noapte.
Ajungi intr-un final in fata lui si tastezi mecanic pana ce degetele iti amortesc si refuza sa mai faca echipa cu tine. Totul se finalizeaza intr-un sir neinteles de caractere....intrerupt doar de o lista lunga de ferestre portocalii in care se ingramadesc task-uri high importance. In acest moment cafeaua isi cere drepturile si ti se varsa in poala. O intelegi si pe ea...pana la urma si ea trebuie sa fie high-importance!
Descoperi pe final de zi ca acea durere de cap pe care o ai de ieri nu este doar oboseala ci si un gand mult prea fitos de Maxmara. Te impaca insa aceea fundita verde din beteala strivita in geam care troneaza literalmente in capul tau.
Simti beculetele din toti brazii aliniati tantos pe coridor cum te mustra si te injura precum un Grinch care sufera de sindromul Tourette si preferi sa te retragi in coltisorul tau. Aici insa un zgomot de colind te impresoara. Nu-l poti opri. De ce? Pentru ca te doare frumusetea lui la fel cum te doare o zi de vineri pe care trebuia sa o adori.
Inchizi ochii linistita si-l astepti pe 13. Cand afara e tot noapte si cele 24 de ore isi deruleaza secundele, totul capata sens...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu