Am un brad in fata mea... Ma priveste si imi face cu ochiul sclipocind de luminite in reflexia geamului...Astazi s-a si imbracat...Ieri era gol si cam pricajit. Acum insa o data cu viscolul de afara s-a hotarat pesemne sa puna pe el un globulet si o betala acolo. E mai de efect, pentru anotimpul care l-a nascut. Oricum, face echipa buna cu fundita ce-mi sta in cap. Acum pot spune ca sunt flancata bine in simboluri craciuniste.
Anul acesta mai mult ca niciodata, strazile, centrul, perferia, biroul, casa, magazinele... totul in jurul meu parca s-a imbolnavit de hepatita craciunista: peste tot unde intorci capul te izbesti de medicamentoase voioase cu gust de sarbatoare iernatica. Va intrebati de ce? Probabil pentru ca deabia in anul acesta am cazut de acord eu si cu imaginatia mea sa fim un soi de Grinch.
Anul trecut, cand adoram aceasta sarbatoare si o visam inca din vara, n-aveam nicio sansa sa mi se striveasca in geam o fundita sau sa mi se puna capcane cu beculete pe coridoarele ca de spital ce miros a conifere. Acum da...si ar trebui sa fie un moment de maxima bucurie. Un moment unic de exaltare in care ar trebui sa ma arunc de pe scaun si sa fac ingerasi in zapada, urland cat ma tin puterile: „Happy Christmas everybody!”
Sa binenteles ca asta si fac... Mai mult de atat, am pus tot biroul sa ma urmeze. Vedeti, d-asta iubesc eu Craciunul. Spiritul acesta minunat uneste oamenii, ii aduce impreuna intr-un gand linistit si plin de iubire si veselie, nu credeti?
Si ca bonus, va ofer si aceasta minunata piesa care m-a bantuit toata ziua. M-a gasit ce sa-i fac...Intre timp, eu ma duc sa iau un Emetiral, bradul acela inca ma fixeaza cu privirea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu