Astazi, in troleu, o femeie mi-a daruit Craciunul...
Foarte de dimineata, cu mult frig in suflet si cu mintea adormita, ma leganam in mersul rotiilor matinale de zi cu zi. Priveam cum de pe bocanci se prelingeau lacrimile unor pasi plini de zapada si ma gandeam ca abia astept sa mananc Panetone de Craciun. Ca multe altele, imi trezeste amintiri...
Langa mine o femeie, sa fi avut vreo 50 ani, a scos o portocala din sacosa si mi-a oferit-o. N-am cerut-o...Chiar ma gandeam ce am facut ca sa o primesc. Probabil se citea pe chipul meu pofta creata de Panetone sau mai mult ca sigur fesul si fularul meu de copil cu apa in creieri cereau o copilarie....Cine stie...
Fapt este ca a functionat....Am simtit inexplicabil cum spiritul Craciunului salasluieste inca, undeva acolo, ascuns bine printre cotloanele imaginatiei mele zapacite de atatea scenarii...Si am zambit. I-am multumit femeii respectos si am citit blandetea in chipul ei. Ma gandesc ca poate era de fapt Mos Craciun deghizat care venise sa-mi aduca papusa Barbie. Nu de alta, dar mi-am dorit-o inca din primul an in care am aflat ca exista aceasta sarbatoare...
Am cobor din troleu si m-a izbit densitatea zapezii. Pana ieri nu stiam ca este asa de multa. De fapt incercam sa gandesc ca este doar o sursa de frig pe care eu trebuia sa o ocolesc. Acum, insa...era doar alba. Alba, plina...si linistita. Suficient de linistita incat sa ma lase sa o ating cu mana, fara sa cred ca m-ar musca. Si am atins-o...am plamadit-o si am facut-o ghemotoc. Am aruncat-o fara o tinta precisa...sperand ca nu lovesc vreun trecator. Am izbucnit in ras si am marit ritmul pasilor cand a ricosat intr-un umar ce fosnea.
La serviciu m-a intampinat un coridor plin cu pungi rosii de cadou. Nu erau pentru mine, dar nici ca-mi pasa. Ei nu stiau ca eu am primit in dar o portocala...mult mai pretioasa decat un cozonac uscat si o punga de seminte.
Langa fundita mea a mai aparut si un ren si chiar un bradut...de data asta insa nu i-am mai certat. I-am spus politicos "buna ziua" si bradului din fata mea si am continuat sa zambesc. Stiti de ce? Pentru ca astazi m-a vizitat spiritul Craciunului...A venit tiptil, fara invitatie, fala sau convoi...a venit doar cu o portocala.
Stiati ca Mosu si-a uitat sacul intr-o coaja de portocala?
Foarte frumos... uite ca bunatatea si blandetea nu au disparut din toti oamenii. E chiar frumos sa mai auzi din cand in cand si astfel de povesti.
RăspundețiȘtergereCat despre pungi, afla ca erau si pentru tine, asa cum ti-am spus, pe birou te asteapta o bunga rosie, un cozonac (speram nu uscat), iar in punga, printre altele, este si o sticla de Sangria :) Nice, nu??? sper ca o impartim :P
binenteles ca o impartim :P sa-mi treaca odata si raceala asta si ii dam sa sara cu sangria si vin fiert :P cica e super bun vinul fiert cu condimentul ala de la fuches :P
RăspundețiȘtergeremaine tre sa ne vdm clar, simt eu asa ca-mi trece raceala :P
pup
ce frumos tutica :) tot la fel io in metrou odata de 8 martie am primit de la o femeie o punga de bomboane, asa far niciun motiv, doar pt ca era 8 martie si "trebuia sa zambesc, nu sa stau asa trista", cum zicea ea ;)
RăspundețiȘtergerepai sa zambim mai des atunci tutica...cu portocale si bomboane...combinatia perfecta :)
RăspundețiȘtergere