Atunci cand nu mai ai un lucru...iti dai seama cu adevarat cat de multa nevoie ai de el si deabia atunci dorul incepe sa-si faca meandrele incurcandu-ti terminatiile nervoase.
Precum un narcotic adulmeci mirosul unui fum de tigara si cu voluptatea unui alcoolic iti treci usor limba peste buza superioara sperand la o ultima picatura bahica care s-a scurs insa prea repede.
In prima faza nu-i acuzi disparitia. Esti inca imbatata de prezenta lui. Te lasi cuprinsa de freamatul amintirilor si rederulezi scenarii. Numeri cate ferestre s-au deschis, indosariezi paginile care au fost citite si inventeriezi numarul de raspunsuri primite.
Respiri usurata la gandul ca de acum inainte nu mai ai dureri de cap, nu te mai simti obosita si imprastiata, confuza si intepenita in ganduri si idei. Ai mai mult timp pentru tine...astfel treci in revista activitatile care nu trebuie sa-l implice si pe el si te bucuri linistita de gandurile tale egoiste.
Insa, cu fiecare clipa ce trece...acele ganduri devin si mai egoiste...simt o singuratate acuta, se plictisesc, bat din picior si isi revendica prietenul...iubitul...amantul...Putin cate putin degetele amortite iti scriu prezenta lui, nodurile din stomac iti descriu atingerea lui si ameteala ce te-a cuprins iti rescrie povestea ce nu s-a sfarsit...”Il vreau inapoi!!!” strigi inciudata, desi nimeni nu te aude. Te plimbi isteric ca un leu in cusca, gesticulezi...fumezi isteric sperand ca trece...Desi obosesti, constanti ca simptomele sunt insa mai acute decat pana acum. „Am nevoie de el”, continui sa-ti spui conturandu-ti in minte imaginea drogului tau...
Nu sti insa ca doar cand deja respiratia isi pierde ritmul, pulsul isi accelereaza bataile si totul se invarte cu tine...ii intrezaresti intai timid, apoi mai pronuntat conturul?...
Ca prin farmec ferestrele se lumineaza din nou, muzica isi canta refrenul, sirul de casete portocalii se insiruie organizat jos in bara de date si un buton de cautare iti deschide portile...si google-ul ti se destainuie.
Astazi am stat o ora fara Internet...
Da domle, asa este, e foarte grav cand iti lipseste... mi-a lipsit si mie astazi curentul, asa cum ti-a lipsit tie ieri internetul, insa eu nu am putut nici macar sa ii dedic o "oda".
RăspundețiȘtergereDar poate o s-o fac in viitor, ce zici: oda inchinata curentului electric :P
haha very funny...stiam eu ca postul asta lasa loc de interpretari asta ma si amuza de fapt...oricum, ar fi cazul sa-i faci si tu o oda curentului tau, macar de multumire ca s-a intors...si in caz ca n-ai chef, da incoa ca-i fac eu, doar am imaginatie bogata si imi lipseste...o doaga, o rotita, un sistem...o duda :P
RăspundețiȘtergereda, da, da... asa este: stiam eu ca iti lipsete doaga, rotita, sistemul... bine ca recunosti!!!!
RăspundețiȘtergerebinenteles ca recunosc...nebunia mea este sublima, minunata, de-a dreptul irezistibila...vezi ca e si contagioasa pe deasupra, se ia repede si se scapa greu de ea :P
RăspundețiȘtergere