Imi place foarte mult noaptea de dupa o zi plina de ninsoare…cand toti fulgii aliniati in sir se trezesc pentru a-si face treaba cum se cuvine. Doar atunci, relaxati si mirosind a abur de cafea, se pot imprastia peste tot pentru a acoperi urmele lasate de cei ce dorm…
Cand totul este perfect alb si uniform te decizi si tu sa-i dai viata povestii tale…cu talpile goale si creierii aburiti de imagini iti iei mersul de recunostere si adulmeci acel contur…
Trebuie sa stii ca desenul ti se va sterge din fata cat ai clipi daca nu esti atent, fulgii astia sunt nemaipomenit de rapizi.
Ai insa dupa tine plansa. “Ea ma va ajuta sa gasesc the perfect match”.
Hotarat, calci apasat si astepti…lasi un sertaras sa indosarieze factorii si verdictul cade cu aplomb: negativ. Nu-i problema, mai e timp pana dimineata.
Mergi mai departe si incerci alt contur, acelasi sertaras, aceleasi dosare si acelasi raspuns. Dupa alti cativa zeci de pasi incepi sa nu-ti mai simti picioarele. Ai inghetat. Te uiti cu frica la mizeria pe care ai lasat-o in urma ta si analizezi situatia.
“Prea multi pasi” iti spui. Mult prea multi pasi. Unii abia simtandu-si prezenta, altii apasati si infuriati, multi dintre ei grabiti si superficiali, toti zac inerti pe drumul tau calauzit de fulgii de nea.
“Si acel contur unde se ascunde? Cati fulgi a inghitit pana acum de si-a pierdut forma”…Inciudat si trist aluneci mai departe pe drum …Frigul si-a spus insa cuvantul. Simturile au amortit si gandurile au incetat sa mai rationalizeze. Nu-ti mai pasa pe ce calci.
“Accept orice, important este sa nu ajung la capat singur. Intr-un final, orice talpa e buna atata timp cat iti incalzeste nitel simturile, nu?”…
Pleoapele diminetii se desprind languros si somnorosi, fulgii de nea se duc la culcare…Dimineata citadina isi reia zgomotul si alti pasi grabiti cu vise intrerupte de ganduri vin dupa tine.
Mai stai putin sa-ti incalzesti picioarele si inchizi ochii multumit ca acea talpa isi indeplineste bine rolul termic.
La cativa pasi in fata ta e si finalul de drum. Simti un miros de prajitura venind dintr-acolo si pofticios din fire, dai sa te misti insa, picioarele intepenite bine in acea talpa cu rol termic, refuza sa o ia din loc.
“The perfect match”, iti zici…cand zorii isi finalizeaza conturul…”Ei bine, the perfect match nu exista”, incerci tu sa te consolezi. Si totusi, daca noaptea dura mai mult, daca frica acelui final de drum nu-ti intepenea picioarele si daca alegeai sa mergi mai departe?
“Mai e si maine o zi” cand pe fundal ti se descrie vremea: maine precipitatiile se vor opri, se va incalzi si nu va mai ninge…
Draq sa o ia de ninsoare, nu-i mai dedica ode!! eu n-o mai suport, e rece, uda, inghetata, urata bleah... nu mai vreau sa citesc posturi inchinate iernii si zapezii!!!!
RăspundețiȘtergereda domle...stiu ca este urata si bleah :)) dar din casa se vede altfel :P cand sunt afara si mie mi se pare la fel, insa cand sunt in bucatarie la laptop cu focul mocnind langa mine lucrurile se schimba :D
RăspundețiȘtergerebut chill, situatia se va remedia in curand si atunci o s-o injuram impreuna :P pupi