O poveste pentru un somn placut

Sa ma sui in troleu...sa vad pasii cum curg unul dupa altul, sa aud in urechi o piesa cu un mesaj increzator si sa trag dintr-o tigara ce nu-si gaseste locul intr-o mana ce tremura necontrolat.

Sa vad cladirea, privirile si amintirile ce se creioneaza pe asfalt. Sa zambesc frumos chelnerilor, sa ma incurc in scari si sa mi se taie respiratia langa o masa...

Sa spun ca imi e frig pentru a-mi justifica tremuratul, sa deschid o conversatie de curtoazie, sa zambesc des si sa privesc atent...

Sa ma pierd in detalii si sa nu stiu de ce...sa uit de timp, locatie si scopuri gandite de acasa si sa dau prea mult din casa...

Sa ma inec intr-un fum de tigara expirat in exces...sa ma ridic de la masa cu un zambet tamp...si sa ma indrept spre iesire....

Sa simt ca stau undeva la subsol...si sa-mi placa...Sa fac cunostinta cu un motor puternic...si sa ma frustreze o intersectie ce se loveste de un bloc...

Sa inchid o portiera si sa uit...

Sa ma uit la o luna aproape plina si sa-mi amintesc....Sa ascult o piesa ce-mi deseneaza o personalitate si sa privesc ceasul...

V-am spus ca e tarziu? Sa va spun o poveste pentru un somn placut? Incepe cam asa...

Sa ma sui intr-un troleu si sa vad pasii cum curg...


Asculta mai multe audio Muzica

Astazi, undeva intre universitate si unirii, m-am regasit

Astazi am simtit nevoia sa ma plimb fara scop si fara tinta...Astfel a venit gorjului...politehnica...universitate, unirii si intr-un final troleul...Cred ca a fost cel mai lung drum de-al meu din militari pana in berceni. Drum pe care de altfel, il fac destul de repede in doar 40 minute.

Acum insa aveam nevoie de aer...de soare...de un drum fara tinta. Si nu vreti sa stiti cat de bine iti poate face o plimbare fara un scop precis. Pur si simplu sa mergi...inainte si numai inainte fara sa te uiti inapoi. Sa intalnesti locuri care iti trazesc amintiri si sa intrezaresti personaje noi pe stradute gandite de tine in cu totul alt mod cu ceva timp in urma.

Si cred ca fiecare centrimetru de asfalt intalnit azi in drum mi-a trezit amintiri...sa fi fost probabil si doar o consecinta logica a faptului ca locuiesc de atata timp in Bucuresti...

Nu stiu... cert este insa ca astazi, pentru prima oara dupa atat de mult timp, am putut sa vad drumul Lipscanilor fara sa simt un gol in stomac si sa gandesc statuia lui Mihai Viteazu de la universitate fara sa ma doara imaginea altcuiva stand pe banca din fata, fara costum si fara un zambet cald de data aceasta.

Sa fi fost de la soare...de la timpul cald si primitor de pe alei...sau de la sticla de cola din mana mea si tigara fumata triumfator...nu stiu...Fapt e ca de data asta am zambit mergand aiurea pe strazi...si fara muzica. Castile mele au fost rapite cu ceva timp in urma si acum salasluiesc incurcate undeva pe taramuri necunoscute lor.

Iar, pe drumul meu am vazut foarte multi indragostiti...atat de multi incat in mod normal pana acum as fi strigat in gura mare: Get a fuckin room or somethnig...orice numai incetati drq odata!!!"...Acum insa, nu cereau mustruluiala, ci mai degraba admiratie. Erau fericiti, indragostiti si veseli si vroiau sa fie aclamati. Si asta am facut si eu. Le-am zambit, i-am aplaudat si am pus stop in imaginatie celebrei fraze: „Blaaa..., oare ei nu s-au prins pana acum ca nimic nu e durata si ca la un moment dat totul se termina, unul pleaca, altul sufera si asa mai departe?...Niste naivi, ar trebui sa-si cruteze de pe acum suferinta pana nu va fi prea tarziu!” Am preferat sa zic in schimb: „Bucurati-va de orice moment si traiti clipa la intensitate maxima...chiar merita, indiferent de ce vine dupa”

De ce toate astea? Nu stiu...probabil pentru ca astazi am fost doar fericita...fericita si vesela dupa atat de mult timp. Motivul fericirii mele inca nu-l stiu...probabil pentru ca am gasit un raspuns pe care il cautam demult...sau poate pentru ca cineva mi-a dat o palma zdravana de trezire exact atunci cand o luasem razna. Nu stiu...cert este ca imi e bine si ma bucur atat de mult pentru starea asta. O cautam de atata timp si chiar nu credeam ca am sa o mai recuperez vreodata...

Acum am impresia ca pot face orice, ca pot fi eu insami fara sa ma mai simt prost sau penibil...fara sa-mi mai pese si fara sa ma mai doara.

Da, am gresit si da am facut multe tampenii...insa, desi stiu ca nimic nu mai poate fi indreptat, tot pot sa ma bucur pentru ce a fost. Nu judec si asta pentru ca si daca face-o, tot n-as schimba faptele...Iar, cand vine vorba de critici, de acum incolo prefer sa le las pe mana celorlalti...or sa stie ei ce sa faca cu ele.

Eu, astazi, undeva intre universitate si unirii, m-am regasit...si a fost atat de placut...

Scrisoare catre "De ce?"

Da, deci „De ce?” a fost colegul meu de camera mult timp...Am petrecut atatea clipe frumoase impreuna, ne-am trezit impreuna, am muncit impreuna si am adormit imbratisati.

Practic traiam amandoi intr-un soi de: „De ce?” spus dimineata, un alt „De ce?” , „De ce?” gandit la pranz si un cumul de „De ce?"-uri, inainte de culcare...Ce vreti seara lucrurile se mai intensifica, pasiunea creste, alea alea.

Astazi insa m-a anuntat ca pleaca...Cica a gasit pe una care trece printr-o drama mai mare decat a mea si il invoca cam des. Pana la urma il inteleg, a asurzit saracu sa o tot o auda p-aia cum il striga pe nume si s-a dus sa vada care-i treaba...

Deci „De ce?”-ul meu a plecat. Si ce sa zic...ma cam incearca un sentiment de nostalgie...

Mai stii draga cand iti strigam numele de 70 de ori intr-o singura ora...disperata ca nu raspunzi si tu mi-ai spus sa tac, ca incerci si tu sa dormi? Mi-ai recomandat frumusel un somnifer si te-ai intors linistit pe partea ailalta tragandu-ti plapuma in cap...Sau atunci cand aveai tu chef de joaca si nu ma lasai nici sa respir. Eu ti-am spus ca sa ma tii treaza pana la 5 dimineata nu e o idee tocmai buna si nici sa-mi provoci noduri in gat. Dar tu nimic. Erai pornit pe harjoneala. Am fumat 20 de tigari din cauza ta in noaptea aia. Si cand iti ziceam eu ca in ritmul asta la 30 ani mor, tu radeai. Erai pus pe distractie.

Am apreciat totusi posesivitatea ta. Tot timpul erai pe buzele mele...cu tine imi incepeam ziua si tot cu tine o si terminam. Clar asta inseamna ca a fost ceva intens intre noi.

Acum insa ai plecat.... zgomotos si cu verva la fel cum ai venit. Am apreciat insa cadoul pe care mi l-ai lasat la despartire. Cum de te-ai gandit tu ca eu am atractie spre bunul tau prieten, „Ei bine pentru ca asa a fost sa fie”, nu stiu, dar ai fost foarte inspirat, pe cuvant. Si sa stii ca „Ei bine pentru ca asa a fost sa fie” e foarte simpatic. Ma ajuta dimineata sa ma adun si sa-mi fac curaj sa-mi incep ziua. Imi da o bine-meritata palma peste ochi cand acestia devin aposi sau ma zdruncina din temelii atunci cand imaginatia mea o ia razna.

Cateodata insa nu sta prea bine la capitolul argumente. Adica, nu-mi ia prea mult ca sa-i daram rationamentul. E nevoie doar de o amintire sau o vorba spusa aiurea si s-a pierdut. Dar, stai linistit, il calesc eu, ca doar nu e dupa el.

Iar, in caz ca te intrebi ce mai fac... ei bine draga „De ce?”, afla ca eu sunt mai linistita si te strig pe nume mai rar. Dar nu te simtii jignit. Asta nu inseamna ca nu mai am sentimente puternice pentru tine, doar ca m-am gandit si eu sa fiu mai buna, mai isteata, rabdatoare si cu capul sus, asa cum ma vrei tu.

Acum te las, „Ei bine pentru ca asa a fost sa fie” imi cere de mancare. Sa nu uiti sa-mi scrii, sa-mi mai spui si mie cum mai e cu fata aia aflata in drame...Sper sa se invete minte odata ca niciodata nu o sa-i raspunzi atunci cand te striga pe nume.

Pupici, bye bye!

Un sut in fund cand eu insist....

In ultimul timp primesc multe suturi in fund....Cred ca am o karma proasta, o aliniere nefericita de planete...nu stiu ce este, cert e ca nici eu nu m-am lamurit inca.

Fapt este ca de curand cineva m-a facut cu ou si cu otet asa ca sa ma trezeasca cica. „Domle, stiu ca-l iei ca pe un sut in cur dar tu nu intelegi, e momentul sa te trezesti...lumea se ingrijoreaza, you know??” ...Nu e ca si cum discutia respectiva nu m-ar fi demoralizat complet si nu mi-ar fi dat de inteles de fapt ca n-are sens sa-mi mai bat capul ca oricum nu mai am personalitate si stil....Nuuu, de fapt a fost doar asa un sut in fund din dragoste si nimic mai mult...

Bun si totusi daca nu mai am personalitate si stil la ce se mai agita lumea cu mine??? Ma repet...sa ma renege...e mai simplu. Deunazi vroiau sa ma inscrie intr-un program de reabilitare. Ma gandesc ca mai sanatos ar fi fost sa accept oferta aia. Nu de alta, dar macar asa ma lasau in pace. Dar nuu, vezi tu...lucrurile nu sunt asa simple pe cum ai vrea tu sa le crezi...Baga o vointa acerba si o personalitate puternica si ai sa vezi ce iese de fapt....

-Domle, ne vedem zilele astea sa remediem situatia? Nu de alta, dar trebuie sa te readuc pe calea cea dreapta ca asa nu se mai poate
Sau
-Domle, hai intr-un club, ceva....Trebuie sa te mai distrezi si tu, ce drq??Si fataaa, nu vrei sa stii ce bunaciuni sunt p-acolo!!!
Sau
-Domle, macar cinci minute cat vorbesti la telefon cu el, prefa-te. N-are sens sa faci o criza de nervi din te miri ce. Nu o sa inteleaga care e motivul tau de fapt, anyway.

Sa precizez ca in tot acest context eu nu am zis nimic de fapt??

Bla bla bla....i dont care,anyway! Nu v-ati prins inca?...Sunt o cauza pierduta. Incetati sa va mai bateti capul cu mine si implicit sa-mi mai bateti mie capul. O sa fiu in continuare aceeasi. Da, stiu nu va mai place. Vi se pare ca m-am schimbat, ca nu mai sunt aceeasi, ca sunt egoista, o umbra ce se denigreaza, decade si se pierde in detalii..

Ma repet: bla. Ce vreti, nu pot fi tot timpul la fel de atenta, serioasa si bineintetionata cum m-ati vrea voi. Mai pierd si eu din ritm din cand in cand. Iar, cand esti egoista simti nevoia si de un desincron, nu credeti?

Si ca sa nu va mai fac voua rau, nu ar fi mai bine sa ma duc undeva departe?

-Domnule, vreau si eu o cabana...undeva departe...Stiti...eu si cu mine...ne-am gandit sa ne retragem...
-Duduie, avem. Avem, nu ducem lipsa. Doar ca n-are curent si nici generator si mai greu cu conexiunea p-aici...
-Aha. Adica vreti sa-mi spuneti ca voi sta la lumina lumanarii, nu voi avea semnal la mobil si nici conexiune la internet?? Peeerfect...o iau atunci!!...Cat costa?


Asculta mai multe audio Muzica

Mi-ar fi placut sa ploua...

Pana nu demult ma fascinau cei ce aveau o atata forta de auto-stapanire...Mai ales ca descopeream ca eu nu puteam sub nicio forma. Prea transparenta, imi ziceam...mult prea transparenta...asta pana azi...

Eram in scaunul din dreapta...Ne indreptam spre biliard. Tocmai ce asteptam ca cealalta echipa sa coboare si eu priveam pe geam cerul. De obicei, niciodata n-am stat sa analizez atat suprafata lui...si atunci cand o faceam, zambeam. Acum, insa brusc am vazut un nor...Mi-a atras atentia prin felul diafan de a pasi...se misca atat de usor si se indeparta cu atata usurare...desi purta in el stropi grei de ploaie. Mi s-a ingreunat privirea, gandindu-ma ca mi-ar fi placut atat de mult sa fi fost eu in locul lui. Il invidiam cu putere si ma scotea din minti faptul ca pe el nu-l obliga nimeni sa se prefaca atunci cand tot ce vroia era sa ploua.

-Ce ai?
-Nimic...Uite ce vesel e norul ala.
-Ai innebunit?? Unde dracu il vezi tu vesel?? In curand o sa ploua din cauza lui...E nervos si isi varsa nervii pe noi.
-Da, dar dupa ce va picura tot raul, va respira usurat...Va fi fericit ca s-a curatat de toata incarcatura...Uite-l ce usor se misca.
-Ce se intampla cu tine? Nu te mai recunosc...stii ca nu-mi place cand imi debitezi bazaconii...Si inceteaza sa te mai uiti in gol atat, ma sperii...
-De ce nu ploua totusi? De ce pleaca fara sa-si lase incarcatura? Cerul e gol acum... a si disparut...
-Si asta este un motiv sa plangi? Ce se intampla cu tine? Nu te mai recunosc!!!
-Nimic...ar fi fost totusi dragut sa ploua
- Acum vrei sa ploua... Serios, iti e bine?...Daca vrei sa mergem acasa, doar spune-mi!
-Nu domle, n-am nimic...ce-ti veni? Ia zi, i-ai mai sunat? Coboara azi?...Nu de alta dar avem de dat o bila si trebuie sa-i batem.

Un sarut pe obraz si cerul s-a eliberat...

Cum ziceam...ma fascineaza cei ce se prefac...Iar acum ma fascinez eu pe mine...Invat mult prea repede lucrurile care nu-mi plac...

PS: Am batut azi la biliard...si am zambit des in tot acest timp. Acum ma dor muschii fetei si privesc acelasi cer...e la fel de gol, desi ii resimt incarcatura.

-Mi-ai pasat-o mie, nu-i asa? Stai linistit ca n-am sa spun la nimeni...va fi micul nostru secret. Iar acum tu vei rade si vei pasi tantos pe intinsul cerului iar eu voi zambi des si prefacut...doar pentru tine...

Vi-l prezint pe Canuta-Om-Sucit

„Vreau o inghetata...dar parca nici ciocolata nu e o varianta rea. E dulce, bogata in sortimente si da bine in orice sezon , deosebit de inghetata...care este buna doar vara. Dar parca, ciocolata are cam multe calorii. Mai mult ca sigur ca nu ma voi putea opri din mancat doar o singura tableta...voi dori mai mult si ma va coplesi sentimentul de vinovatie, dupa. Nu, nu...clar nu e o idee buna... mai bine ramanem la inghetata...ma va racori, cu riscul de a da in amigdalita...

Ma gandesc sa-mi achizitionez o masina...e practica, fiabila...ce sa mai, magnet pentru gagici. Dar parca si cu un motor mi-ar sta bine. Viteza, adrenalina... satisfactia garantata. E drept ca nu-i la fel de practica ca o masina...adica n-as putea merge cu ea pe ploaie de exemplu...Insa atunci cand conduci un motor, te trec fiori pe sira spinarii...adrenalina ti se varsa in sange...si vantul care iti mangaie tamplele, te face sa zambesti. O experienta pe care sa nu o uiti asa cu una cu doua...Dar pare totusi cam nesigura. Pana la urma, daca cad de pe ea si ma imprastii pe asfalt? Adica...acum serios vorbind: sinucigasii pe doua roti de la stirile dupa-amiezii nu ma prea conving sa o incalec si eu. Nu, nu, ramanem la masina...Dupa cum spuneam, e sigura, fiabila...cu riscul de-ai da un sut in tabla, la cati bani bag in ea...

Mi-as lua o bere...O bere, un bol mare de floricele...sa ma pot uita cu prietena, linistit la meci.. Dar parca as avea chef si de un cazinou. Ma tot gandesc la ruleta aia, simt ca in seara asta am noroc. Si cu un trabuc intre dinti si un pahar de coniac in mana, as face senzatie cu siguranta.... Dar pare totusi cam complicat...Pana la urma, unde-i spun consoartei ca ma duc?? Doar nu vreau sa creada ca sunt un vicios. Nu nu, eu sunt baiat model...cu printip...nu ma dau pe netrebuincioase d-astea...Si totusi imi tot sta gandul la numerele alea norocoase. Simt eu asa ca in seara asta as da lovitura. Dar, daca pierd? Ce ma fac atunci?? E adevarat ca umbla o vorba prin sat cum ca cine nu risca, nu castiga dar voi n-o stiti si pe aia cu „cine risca, pierde”?....Ei bine, eu o stiu...deci, clar nu...ramanem la meci. Asta e, casinoul poate sa mai astepte...pana la urma stie si el saracu ca tot omu` e depravat si sfarseste prin a-i face o vizita...”

Vi-l prezint pe Canuta-Om-Sucit...Isi tot promite sa manance o ciocolata...sa se dea cu un motor si sa joace la o amarata de ruleta. Pentru stres, agitatie si efort sustinut ii acordam maximum de puncte... si il sfatuim ca macar la 80 ani sa se riste si el cu o ciocolata. Noi promitem sa venim cu placa...nu de alta, dar cu siguranta nu va mai avea suficienti dinti in gura pentru a o mesteca.

M-au inscris intr-un program de reabilitare...

In ultimul timp mi s-a spus ca fumez cam mult...si ca sunt dependenta de cofi....ca par dezorganizata si ca ignor multe lucruri importante de altfel...Se insista asupra faptului ca nu-mi pasa si ca sunt rea...

In termenii lor, se pare ca ma gandesc numai la problemele mele si ca uit de restul. Egocentrista fiind, cica nu mai vad nimic in jurul meu, lucru care ma face de altfel si lipsita de sentimente.

Mi s-a mai reprosat ca nu ma implic suficient si mi s-a semnalat si pronuntatul „ai luat-o pe aratura”.

Ei vad ca pierd din detalii si ca nu mai stiu de capul meu. Replica constanta pe care o primesc atunci cand aflu ceva ce ar fi trebuit sa stiu deja e ceva de genul: „Normal ca tu habar nu ai, ca doar tu nu traiesti in casa asta... in tara asta...in viata asta...in lumea asta”. Lucrul pe care de altfel nu am cum sa-l contrazic. Se pare ca eu chiar nu traiesc in casa asta...in viata asta...in lumea asta.

Ceea ce ma amuza cel mai tare insa, este faptul ca toti se aduna, se unesc, se ingramadesc sa-mi rezolve mie problemele. „Domle, eu zic ca fata asta chiar nu mai stie de capul ei si consider ca este momentul sa decidem noi in locul ei. Supunem la vot?” ...si se voteaza. Unde se ajunge??

Implicit la scaderea numarului de tigari fumate si la cafeaua redusa...la gandurile aliniate frumusel si instruite ca la carte. Fara inaripati care zboara liber prin vazduh si alte asemenea.

Eu le-am mai spus ca mai simplu ar fi sa ma instraineze...unde stiu ei mai bine, cu precizarea „ a se intoarce doar cand isi baga mintile in cap”...Dar se pare ca nimeni n-a vrut sa priceapa. Si nu inteleg de ce? Pana la urma e chiar simplu: dispar eu si odata cu mine si problemele pe care le cauzez eu. Deci nimeni nu iese in pierdere.

Cu toate acestea degeaba...ei chiar nu vor sa inteleaga...Se incapataneaza toti sa ma reeduce pe mine, sa ma instruiasca si sa ma readuca pe calea cea dreapta. Lucrul pe care, de altfel, il detest cel mai mult. Hmm, oare sa le spun de pe acum ca n-au nicio sansa de reusita?? Nu de alta, dar sub nicio forma incapatanarea lor nu are cum sa o intreaca pe a mea, atata vreme cat eu inca mai am ceva personalitate. Iar, cand vorbim in termeni zodiacali, sansele sunt chiar ineegale...va spun eu din experienta.

Si totusi...in toata aceasta incercare de reabilitare, eu mai am o singura intrebare: pana la urma, de unde am invatat eu sa fiu egocentrista...lipsita de sentimente, dezinteresata si rea pe alocuri? Nu de alta, dar ma gandesc ca trebuie sa fi avut un profesor al dreacu de smecher, atata vreme cat produsul a iesit atat de bun...

I know it will end...

Cineva mi-a dedicat piesa asta la un moment dat...cu precizarea ca face parte din categoria: "cum sa mori incet...dar sigur". Acum o transmit si eu mai departe...cu precizarea ca macar asa nu mor singura:P

Mi s-a mai precizat si ca este indicat sa ma impac cu ideea ca trecutul meu va fi intotdeauna prezent in viitorul meu si ca...rahat, nu stiu...e prea frumoasa piesa asta ca sa mai pot gandi ceva acum....So, just enjoy the music si intelegeti voi ce vreti din ea...