M-au inscris intr-un program de reabilitare...

In ultimul timp mi s-a spus ca fumez cam mult...si ca sunt dependenta de cofi....ca par dezorganizata si ca ignor multe lucruri importante de altfel...Se insista asupra faptului ca nu-mi pasa si ca sunt rea...

In termenii lor, se pare ca ma gandesc numai la problemele mele si ca uit de restul. Egocentrista fiind, cica nu mai vad nimic in jurul meu, lucru care ma face de altfel si lipsita de sentimente.

Mi s-a mai reprosat ca nu ma implic suficient si mi s-a semnalat si pronuntatul „ai luat-o pe aratura”.

Ei vad ca pierd din detalii si ca nu mai stiu de capul meu. Replica constanta pe care o primesc atunci cand aflu ceva ce ar fi trebuit sa stiu deja e ceva de genul: „Normal ca tu habar nu ai, ca doar tu nu traiesti in casa asta... in tara asta...in viata asta...in lumea asta”. Lucrul pe care de altfel nu am cum sa-l contrazic. Se pare ca eu chiar nu traiesc in casa asta...in viata asta...in lumea asta.

Ceea ce ma amuza cel mai tare insa, este faptul ca toti se aduna, se unesc, se ingramadesc sa-mi rezolve mie problemele. „Domle, eu zic ca fata asta chiar nu mai stie de capul ei si consider ca este momentul sa decidem noi in locul ei. Supunem la vot?” ...si se voteaza. Unde se ajunge??

Implicit la scaderea numarului de tigari fumate si la cafeaua redusa...la gandurile aliniate frumusel si instruite ca la carte. Fara inaripati care zboara liber prin vazduh si alte asemenea.

Eu le-am mai spus ca mai simplu ar fi sa ma instraineze...unde stiu ei mai bine, cu precizarea „ a se intoarce doar cand isi baga mintile in cap”...Dar se pare ca nimeni n-a vrut sa priceapa. Si nu inteleg de ce? Pana la urma e chiar simplu: dispar eu si odata cu mine si problemele pe care le cauzez eu. Deci nimeni nu iese in pierdere.

Cu toate acestea degeaba...ei chiar nu vor sa inteleaga...Se incapataneaza toti sa ma reeduce pe mine, sa ma instruiasca si sa ma readuca pe calea cea dreapta. Lucrul pe care, de altfel, il detest cel mai mult. Hmm, oare sa le spun de pe acum ca n-au nicio sansa de reusita?? Nu de alta, dar sub nicio forma incapatanarea lor nu are cum sa o intreaca pe a mea, atata vreme cat eu inca mai am ceva personalitate. Iar, cand vorbim in termeni zodiacali, sansele sunt chiar ineegale...va spun eu din experienta.

Si totusi...in toata aceasta incercare de reabilitare, eu mai am o singura intrebare: pana la urma, de unde am invatat eu sa fiu egocentrista...lipsita de sentimente, dezinteresata si rea pe alocuri? Nu de alta, dar ma gandesc ca trebuie sa fi avut un profesor al dreacu de smecher, atata vreme cat produsul a iesit atat de bun...