Inchizi portiera…iti aprinzi tigara si dai volumul mai tare la casetofon…Aceeasi piesa, aceleasi indemnuri…Uiti de ele si deschizi geamul. Simti curentul si nu-l ierti, pana la urma te-a imbolnavit deunazi, de ce sa fii mai ingaduitoare de data aceasta? Incerci sa te pierzi in ritmul piesei, piesa pe care de altfel ai obosit sa o tot repeti in creieri.
Se poarta frumos si iti ofera tot. O zi de munca sfarsita printr-o doza de relaxare ce te-a asteaptat la iesire. Si cu toate astea de ce nu esti multumita? Ce te enerveaza? Muzica, curentul sau tigara savurata asa cum trebuie? Doar inceputul a fost bun...o sticla mare si rece de cola pe care ti-o doreai...Te intelegea ca esti obosita....era empatic.. atata empatie incat te enerva...
In ultimul timp am descoperit ca ma pierd in idealuri si vise. Viata nu inseamna fluturasi in stomac si apa in creieri. Mi se spune adesea lucrul asta. “Opteaza pentru liniste si implinire sufleteasca....e mult mai sanatos asa, uita de ceea ce iti doresti tu cu adevarat”...
“La dracu ai o varsta, cat vrei sa o mai duci astfel? Lucrurile astea sunt inerente, te lovesti de ele chiar daca tu nu le ceri. Ai de gand sa te maturizezi odata? Inceteaza cu visele desculte ce se plimba in parc si cu indicile ce-ti semnaleaza un desen din creta strapuns de o sageata...nu exista asa ceva...Sunt lucruri mai importante, griji, probleme...chestii reale. Ai aproape 25 ani, uita de inaripate ce-ti tulbura simtamantele si maturizeaza-te, pentru Dumnezeu!!!”
Astazi probabil am simtit pentru prima oara atat de vie senzatia de “no perspective”. N-as fi prima si nici ultima care ar ramane fara job...insa probabil singura care uita ca acest lucru este normal. Cand toti pe langa tine debordeaza de veselie ca in condica lor se semneaza “un jobless view” de sus pana jos, parca tu nu vrei sa accepti. De ce? Simplu, pentru ca zeci de voci din jur iti spun: esti nebuna, tu nu sti ce inseamna sa stai acasa?? Tu nu sti ce inseamna sa n-ai tigari...tu nu sti cum e fara bani?? Ba da, la dracu stiu, cu salariu luat cu tot, si cu toate astea nu ma sperii cand la final de luna nu mai am bani de tigari. Atunci, de ce ma sperii ca as fi jobless?
Am deschis portiera...Am stins tigara cu ura si am coborat din masina....Da, stiu, tu o sa-mi fi aproape si bani de tigari vor fi din totdeauna. Un compromis doar si lucrurile se rezolva. Si ce se intampla daca totusi eu prefer inaripatele? Stiu, nu-mi vor furniza tigara..dar poate vreau sa-mi desenez singura forma ei, chiar daca nu o sa apuc sa rotesc mucul intre degete...Si apropo, mai schimba piesa aia...deja creierii mei au amortit. Ai uitat m-am maturizat? Dar nu asa cum vrei tu. Fara compromisuri cand vine vorba de un desen strapuns de sageata, remember?
marți, 27 octombrie 2009
joi, 22 octombrie 2009
Doar o dimineata...
Te trezesti din pat si simti umezeala, desi cerul gurii iti este uscat. Dai sa iesi din asternut si iti este frig, desi temperatura camerei iti indica 25 de grade. Te dezmeticesti cu greu si te intrebi inca o data de ce??? De ce trebuie sa te trezesti cand tot ce vrei este sa visezi??
Iti spui impaciuitoare ca asta e mersul lucrurilor si ca totul s-a schimbat...te indrepti catre pasta de dinti si adulmeci obligat sandvisurile, cand tu visezi o cana mare si sanatoasa de cofi, aburinda neaparat. Pana la urma sa te frigi cu cafea e una dintre placerile tale...
Te invarti bezmetica prin casa. Impachetezi, numai 6 minute si este atat de moale pe cat il doresti...Sorbi cu nesat si in graba dintr-o ceasca ce-ti deseneaza amintiri placute si pleci. Asta nu inainte de blush si de gloss...
Suni...Ai ajuns la timp...Acelasi timp pe care il traiesti zi de zi...Aceeasi rutina si nimic mai mult. Si pana la urma de ce??
Astazi am invatat sa urasc diminetile, desi le iubeam cand imi prezentau inca un senin virgin si neintinat....Le deosebeam de seri, seri in care doar vroiam un sfesnic bun care sa ma adoarma. Acum, totul s-a schimbat... Si peste cateva zile, noaptea se va lungi si se va preschimba in zi si invers...Pana la urma cui ii pasa de solistitii???
Ma intreb doar daca atunci cand visez uracios o dimineata, un trezit nevoit si negandit ma va face sa dau ochii din nou cu primele raze de soare?...
Iti spui impaciuitoare ca asta e mersul lucrurilor si ca totul s-a schimbat...te indrepti catre pasta de dinti si adulmeci obligat sandvisurile, cand tu visezi o cana mare si sanatoasa de cofi, aburinda neaparat. Pana la urma sa te frigi cu cafea e una dintre placerile tale...
Te invarti bezmetica prin casa. Impachetezi, numai 6 minute si este atat de moale pe cat il doresti...Sorbi cu nesat si in graba dintr-o ceasca ce-ti deseneaza amintiri placute si pleci. Asta nu inainte de blush si de gloss...
Suni...Ai ajuns la timp...Acelasi timp pe care il traiesti zi de zi...Aceeasi rutina si nimic mai mult. Si pana la urma de ce??
Astazi am invatat sa urasc diminetile, desi le iubeam cand imi prezentau inca un senin virgin si neintinat....Le deosebeam de seri, seri in care doar vroiam un sfesnic bun care sa ma adoarma. Acum, totul s-a schimbat... Si peste cateva zile, noaptea se va lungi si se va preschimba in zi si invers...Pana la urma cui ii pasa de solistitii???
Ma intreb doar daca atunci cand visez uracios o dimineata, un trezit nevoit si negandit ma va face sa dau ochii din nou cu primele raze de soare?...
marți, 20 octombrie 2009
Azi-noapte am visat toamna
Azi-noapte am visat toamna...Desi imi bate la usa in fiecare dimineata, nu am simtit-o niciodata mai proeminenta ca aseara. Era exact asa cum mi-am inchipuit-o eu intr-o lume idilica ce nu vrea sub nicio forma sa ia forma betoanelor gri ce tremura de frig. Mirosea a aramiu, simtea a alee ce se pierde printre vise si gusta a dulce trait pe o banca suspendata...O iluzie care poarta cu ea momente de fericire...
Imi place foarte mult atunci cand frunzele cad si imi trosnesc sub talpi. Azi-noapte, insa, un trosnet mi-a redus la tacere simturile. Imi doream atat de mult sa se opreasca. Pana la urma frunzele isi termina mersul si aleea ramane dezgolita, daca nu reusesti sa dozezi portiile.
Insa eu continuam sa pasesc apasat si, constiincios, fiecare frunza isi tremura inchieturile intr-o adulare ce-mi exalta mie orgoliul. Pana ce si-au terminat asternutul si pana ce aleea s-a ingustat in dale stropite cu un gri negandit de termenii fericiti...
Pe o banca s-a tras dintr-un ultim fum de tigara si un scrum s-a lasat purtat de vant. Drumul este gol si sincer acum...Nu mai are frunze care sa-l acopere si nici pasi care sa se teama. Insa, mersul apasat a ramas sa infrunte frigul si sa caute cu pofta o frunza cat de mica pe care sa o simta trosnind dedesubt...Niciuna...toate si-au indeplinit menirea.
Noroc cu iarna si trosnitul ce se transforma in scartit...Imi place la nebunie cum imi scartaie zapada sub picioare, v-am spus?
Dimineata imi ciocane la usa si toamna se prelinge pe niste betoane gri...Pleoapele sunt smulse din imbratisare si printr-o trapa uitata deschisa niste raze imi mangaie obrajii. Picioarele calde si inca vii imi amintesc de niste frunze trosnite ce imi gadila talpile. Pana la urma, astazi a fost soare, chiar daca s-a ivit timid, mirosind a toamna...
Imi place foarte mult atunci cand frunzele cad si imi trosnesc sub talpi. Azi-noapte, insa, un trosnet mi-a redus la tacere simturile. Imi doream atat de mult sa se opreasca. Pana la urma frunzele isi termina mersul si aleea ramane dezgolita, daca nu reusesti sa dozezi portiile.
Insa eu continuam sa pasesc apasat si, constiincios, fiecare frunza isi tremura inchieturile intr-o adulare ce-mi exalta mie orgoliul. Pana ce si-au terminat asternutul si pana ce aleea s-a ingustat in dale stropite cu un gri negandit de termenii fericiti...
Pe o banca s-a tras dintr-un ultim fum de tigara si un scrum s-a lasat purtat de vant. Drumul este gol si sincer acum...Nu mai are frunze care sa-l acopere si nici pasi care sa se teama. Insa, mersul apasat a ramas sa infrunte frigul si sa caute cu pofta o frunza cat de mica pe care sa o simta trosnind dedesubt...Niciuna...toate si-au indeplinit menirea.
Noroc cu iarna si trosnitul ce se transforma in scartit...Imi place la nebunie cum imi scartaie zapada sub picioare, v-am spus?
Dimineata imi ciocane la usa si toamna se prelinge pe niste betoane gri...Pleoapele sunt smulse din imbratisare si printr-o trapa uitata deschisa niste raze imi mangaie obrajii. Picioarele calde si inca vii imi amintesc de niste frunze trosnite ce imi gadila talpile. Pana la urma, astazi a fost soare, chiar daca s-a ivit timid, mirosind a toamna...
duminică, 18 octombrie 2009
Eu pe domeniul pisicesc...
Se da pe langa tine...miauna...se pisiceste. Tantosa, instruita in strategii si tactici iti da magie. Stie ce vrea si stie cum sa obtina. Pana la urma asii aia din maneca numai ea poate sa-i joace si este constienta de lucrul acesta. O coada saltata in sus, niste mustati aranjate in onduleuri si parul dat pe spate sunt detalii care te pot vraji...asta daca te lasi vrajit...
V-am spus ca urasc pisicile? Ei bine le urasc: fie ele maidaneze, tomberoneze, de rasa, persane, albe, negre, dungate, in picatele...cu 4 labe, 5 mustati, 9 vieti sau una, pe toate le urasc. Orice gand cu iz de felina imi da fiori pe sira spinarii si ma face sa visez meleaguri canine loiale si de incredere. Si cu toate acestea, ea a reusit...m-a vrajit.
Ne-am cunoscut intr-o seara calduroasa de vara...insa nu ne-am remarcat, decat poate in treacat...intr-o privire ignoranta ce parca isi specifica ura netarmuita ce ne-o purtam una alteia. Au urmat insa cateva seri in care ne-am vizitat obligat, ne-am tratat cu coada pe sus si ne-am lustruit armele pentru momentul ce avea sa vina...Si momentul a venit...
Era o sambata tarzie de toamna...miroasea a iarna si a vin fiert la ibric...neaparat cu scortisoara, coji de portocala si gutui. Afara ploua, era frig...atat de frig incat niciun caine nu-ti venea sa-l dai afara, daramaite o pisica cu personalitate. Unde mai pui ca eu ma simteam romantica si inevitabil vulnerabila...
Aburi pofticiosi ieseau din canile aromate si din narile noastre infrigurate. Sporovaiala multa, planuri de viitor si EA. Si-a facut aparitia intai timid. O defilare ca pe podium urmata de un "ignore" profesionist. A revenit peste o ora, cand deja vinul ne facea sa visam muntii inzepeziti cu miros de cabana trosnind a lemne. S-a gudurat cu bagare de seama pe langa picioarele noastre si dupa aceea a disparut din nou. A treia oara, a insistat sa fie mangaiata, dar nu mai mult de 5 minute. V-am spus ca are tactica...totul e o arta!!! Un sentiment de inferioritate pe care il simti si un favor ca mangai o felina.
Desi ii repetam constiincios cat de mult urasc tot ce tine de ea, m-am pomenit mangaind-o si rasfatand-o. Mi-am revenit imediat si am izgonit-o. Pai ce Dumnezeu, n-a inteles ca urasc pisicile??? Insa, dupa alte 3 ore si mult gand de scortisoara ea a revenit...si m-a prins intr-un moment prost, atat de prost incat sa ajung sa o ador, uitand ce mi-au facut consoartele ei si motivul pentru care am ajuns sa le urasc. Seara s-a terminat, mirosul de scortisoara s-a imprastiat si un tors parsiv s-a lasat auzit...A castigat...
Acum, ne privim complice, ne cunoastem slabiciunile, stim cum sa creeam vraja si pana unde sa mergem. Tot ce trebuie sa facem este sa nu recunoastem niciodata nimic...nici de am fi puse sub tortura. Eu n-am sa-i arat never ca am cedat in ceea ce priveste domeniul pisicesc, iar ea va continua sa vina sa o mangai, tantosa, ca si cum mi-ar face mie un favor ca ma ating de blana ei pretioasa ce nu se da asa orisicui...Privirile insa spun totul...
V-am spus ca urasc pisicile? Da le urasc, fie ele maidaneze, tomboroneze, de rasa, persane, albe, negre, dungate, in picatele...cu 4 labe, 5 mustati, 9 vieti sau una, pe toate le urasc...exceptand-o pe ea. M-a cucerit, n-am ce sa-i fac...Pana la urma, orice om are punctul lui slab. Nu va afla insa niciodata...N-am sa-i dau un motiv in plus sa-si rada in mustatile ei pisiciesti. Plus ca am invatat ceva ce ea nu stie: numai daca tac si ma arat rece, va veni sa o mangai, cu coada ei tantosa ce le stie pe toate...
V-am spus ca urasc pisicile? Ei bine le urasc: fie ele maidaneze, tomberoneze, de rasa, persane, albe, negre, dungate, in picatele...cu 4 labe, 5 mustati, 9 vieti sau una, pe toate le urasc. Orice gand cu iz de felina imi da fiori pe sira spinarii si ma face sa visez meleaguri canine loiale si de incredere. Si cu toate acestea, ea a reusit...m-a vrajit.
Ne-am cunoscut intr-o seara calduroasa de vara...insa nu ne-am remarcat, decat poate in treacat...intr-o privire ignoranta ce parca isi specifica ura netarmuita ce ne-o purtam una alteia. Au urmat insa cateva seri in care ne-am vizitat obligat, ne-am tratat cu coada pe sus si ne-am lustruit armele pentru momentul ce avea sa vina...Si momentul a venit...
Era o sambata tarzie de toamna...miroasea a iarna si a vin fiert la ibric...neaparat cu scortisoara, coji de portocala si gutui. Afara ploua, era frig...atat de frig incat niciun caine nu-ti venea sa-l dai afara, daramaite o pisica cu personalitate. Unde mai pui ca eu ma simteam romantica si inevitabil vulnerabila...
Aburi pofticiosi ieseau din canile aromate si din narile noastre infrigurate. Sporovaiala multa, planuri de viitor si EA. Si-a facut aparitia intai timid. O defilare ca pe podium urmata de un "ignore" profesionist. A revenit peste o ora, cand deja vinul ne facea sa visam muntii inzepeziti cu miros de cabana trosnind a lemne. S-a gudurat cu bagare de seama pe langa picioarele noastre si dupa aceea a disparut din nou. A treia oara, a insistat sa fie mangaiata, dar nu mai mult de 5 minute. V-am spus ca are tactica...totul e o arta!!! Un sentiment de inferioritate pe care il simti si un favor ca mangai o felina.
Desi ii repetam constiincios cat de mult urasc tot ce tine de ea, m-am pomenit mangaind-o si rasfatand-o. Mi-am revenit imediat si am izgonit-o. Pai ce Dumnezeu, n-a inteles ca urasc pisicile??? Insa, dupa alte 3 ore si mult gand de scortisoara ea a revenit...si m-a prins intr-un moment prost, atat de prost incat sa ajung sa o ador, uitand ce mi-au facut consoartele ei si motivul pentru care am ajuns sa le urasc. Seara s-a terminat, mirosul de scortisoara s-a imprastiat si un tors parsiv s-a lasat auzit...A castigat...
Acum, ne privim complice, ne cunoastem slabiciunile, stim cum sa creeam vraja si pana unde sa mergem. Tot ce trebuie sa facem este sa nu recunoastem niciodata nimic...nici de am fi puse sub tortura. Eu n-am sa-i arat never ca am cedat in ceea ce priveste domeniul pisicesc, iar ea va continua sa vina sa o mangai, tantosa, ca si cum mi-ar face mie un favor ca ma ating de blana ei pretioasa ce nu se da asa orisicui...Privirile insa spun totul...
V-am spus ca urasc pisicile? Da le urasc, fie ele maidaneze, tomboroneze, de rasa, persane, albe, negre, dungate, in picatele...cu 4 labe, 5 mustati, 9 vieti sau una, pe toate le urasc...exceptand-o pe ea. M-a cucerit, n-am ce sa-i fac...Pana la urma, orice om are punctul lui slab. Nu va afla insa niciodata...N-am sa-i dau un motiv in plus sa-si rada in mustatile ei pisiciesti. Plus ca am invatat ceva ce ea nu stie: numai daca tac si ma arat rece, va veni sa o mangai, cu coada ei tantosa ce le stie pe toate...
joi, 15 octombrie 2009
O fata de masa
Astazi mi-am dorit o fata de masa....de fapt nu mi-am dorit-o, asta pentru ca stiu ca am avut-o. Mi-a fost dor de ea mai degraba...simteam nevoia sa o mai vad odata...aceeasi fata de masa alba cu un servet caramiziu deasupra ei. Aceeasi bucata de carpa pe care, in decursul catorva ore, pete de tigara, cofi si bere isi desenau o harta numai de ele stiute...
Pana acum n-am stat sa verific aceea harta. Oare ce drum isi schita si unde a decis sa insemneze orasul cu o bulina rosie, sau mai degraba cu o pata de scrum semi-ovala? O senzatie si nimic mai mult...
Niciodata n-am stat sa ma raportez la astfel de detalii. Acum, cand lucrurile isi schimba unghiurile, stau si ma intreb: oare ce gandea fata aia de masa, in timp ce eu imi sprijineam cotul pe ea si visam momente unice cu gand de viitor? Ma gandesc ca, disciplinat si ordonat, isi construia mai departe liniile spre un final pe care conversatiile mele goale nu aveau cum sa le anticipeze. Details...ai zice
Si totusi, in ultimul timp, aceste detalii fac diferenta. De ce acum, scrumul de tigara de pe aceeasi fata de masa ma enerveaza si incerc sa-l indepartez, dand nevrotic din maini, si atunci nici nu-i simteam prezenta? Probabil ca-mi murdaream cotul stand direct pe el si nici ca-mi pasa. Sa fie oare de vina conversatiile goale? Sa fie de vina zambetul ce faceau cutele de pe aceeasi fata de masa sa amuteasca?? N-am de unde sa stiu...
Si pana la urma, acelasi pliuri, ce deunazi mi se pareau din peisaj...pierdute undeva departe...mi-au atras atentia...si acum, le vad mai proeminente ca niciodata...Fata de masa nu s-a schimbat, tot comunista si cu iz de camin cultural este. Cu toate acestea, de ce o plac si incerc sa o curat nevrotic???
Indepartez orice urma de scrum, cofi sau bere...constat ca ramane doar un alb ce cateodata prinde nuante caramizii...si realizez ca desenul inca nu si-a conturat finalul....
Stie si el ca nu-si poate desena harta fara cele consumate de mine.
"N-ai ce sa-i faci", ii spun inciudata..."Scaunul e liber. Cotul meu e mai atent la detalii acum si zambetul...Ei bine, zambetul n-ai sa-l mai primesti decat de la mine. Nah, oftica-te si inghite in sec. Eu tot am sa-ti sterg nevrotic urmele de scrum"...Nu te pui cu persoanele ce viseaza momente trecute...
Si pana la urma mi-e dor de o fata de masa...si nu de asta, care mi se prezinta acum, apretata, mirosind a proaspat, ci de una patata de scrum, cofi si bere...
Hai mai bine sa achitam, ca aici nu mai e de noi. Ti-am zis ca e frig rau in seara asta??
Pana acum n-am stat sa verific aceea harta. Oare ce drum isi schita si unde a decis sa insemneze orasul cu o bulina rosie, sau mai degraba cu o pata de scrum semi-ovala? O senzatie si nimic mai mult...
Niciodata n-am stat sa ma raportez la astfel de detalii. Acum, cand lucrurile isi schimba unghiurile, stau si ma intreb: oare ce gandea fata aia de masa, in timp ce eu imi sprijineam cotul pe ea si visam momente unice cu gand de viitor? Ma gandesc ca, disciplinat si ordonat, isi construia mai departe liniile spre un final pe care conversatiile mele goale nu aveau cum sa le anticipeze. Details...ai zice
Si totusi, in ultimul timp, aceste detalii fac diferenta. De ce acum, scrumul de tigara de pe aceeasi fata de masa ma enerveaza si incerc sa-l indepartez, dand nevrotic din maini, si atunci nici nu-i simteam prezenta? Probabil ca-mi murdaream cotul stand direct pe el si nici ca-mi pasa. Sa fie oare de vina conversatiile goale? Sa fie de vina zambetul ce faceau cutele de pe aceeasi fata de masa sa amuteasca?? N-am de unde sa stiu...
Si pana la urma, acelasi pliuri, ce deunazi mi se pareau din peisaj...pierdute undeva departe...mi-au atras atentia...si acum, le vad mai proeminente ca niciodata...Fata de masa nu s-a schimbat, tot comunista si cu iz de camin cultural este. Cu toate acestea, de ce o plac si incerc sa o curat nevrotic???
Indepartez orice urma de scrum, cofi sau bere...constat ca ramane doar un alb ce cateodata prinde nuante caramizii...si realizez ca desenul inca nu si-a conturat finalul....
Stie si el ca nu-si poate desena harta fara cele consumate de mine.
"N-ai ce sa-i faci", ii spun inciudata..."Scaunul e liber. Cotul meu e mai atent la detalii acum si zambetul...Ei bine, zambetul n-ai sa-l mai primesti decat de la mine. Nah, oftica-te si inghite in sec. Eu tot am sa-ti sterg nevrotic urmele de scrum"...Nu te pui cu persoanele ce viseaza momente trecute...
Si pana la urma mi-e dor de o fata de masa...si nu de asta, care mi se prezinta acum, apretata, mirosind a proaspat, ci de una patata de scrum, cofi si bere...
Hai mai bine sa achitam, ca aici nu mai e de noi. Ti-am zis ca e frig rau in seara asta??
sâmbătă, 10 octombrie 2009
Cand eram mica...
E bine sa ai ceva scris si sa-l si pastrezi. Astazi am descoperit o manzgalitura de-a mea de cand aveam vreo 12 ani. Zicea asa: "Cindy astazi s-a imbolnavit. Maine o pun sub tratament, o s-o ingrijesc cum trebuie si o sa se faca bine". Va intrebati cine era Cindy? Si mie mi-a luat mult timp sa-mi amintesc. Dar am reusit. Daca va ganditi ca era o fata, va inselati....desi multi ani a fost prietena mea de suflet. A fost prima mea papusa...si eu, doctorul ei...
Cand eram mica vroiam sa ma fac patinatoare. Asta se intampla pe cand aveam vreo 5 ani. A durat pana la 8 ani, cand m-am hotarat ca o sa fiu aviatoare. Ma fascina ideea de a zbura. Mi-ar fi placut atat de mult sa fiu o pasare....sa fiu libera si sa zbor in voie spre meleaguri mai primitoare, cand toti cei din jur ma suparau. Din pacate nu puteam si umbrela aia cu care saream cinci trepte pe scarile de la etajul 9 nu inseamna ca zbor...Chestia asta m-a trezit la realitate.
Si am fost trista cateva zile bune, nervoasa pe neputinta mea. A venit insa bunicul meu si mi-a povestit de avioane...Ma fascina pur si simplu modul in care povestea. Deja ma vedeam, mandra, la bordul unui avion important, plin de pasageri pe care eu trebuia sa-i aduc in siguranta la sol. Calatorii ma salutau zambind si eu imi inclinam respectuos sapca mea de pilot. Gandul de a zbura s-a conturat imediat in mintea mea si imi consuma cateva ore bune inainte de culcare mult timp de atunci incolo...
Pana s-a imbolnavit bunica mea...Racise si avea febra...Eu ii puneam comprese reci si aveam grija sa aiba ceaiul intotdeauna fierbinte si pastilele luate la timp...S-a facut bine. Binenteles ca nu medicamentele o ajutasera, ci grija mea o salvase. Eu eram sigura de asta. Si nimeni nu ma putea contrazice, nu avea nicio sansa cu mine. Ma vedeam un soi de Maica Tereza pregatita sa-si salveze nu doar bunica ci o lume intreaga. Probabil, saturati de de dorinta mea acerba de a-mi ajuta aproapele, ai mei mi-au dat solutia: Fa-te doctor!...
Si cred ca acest vis a durat cel mai mult, cativa ani poate, si a avut o importanta majora in familie. Mama si acum ofteaza ca fata ei nu s-a facut medic...Toti erau mandri ca o sa aiba un doctor in casa, un specialist la indemana gata sa spuna diagnosticul corect cand o tuse te loveste sau ceva te doare...
Diagnosticul a fost pus insa: visul trebuie sa se vindece, la fel ca toate celalalte...
Acum, am scos patinele de la naftalina. Am suflat praful de pe ele, m-am asezat in fund, si am inceput sa le lustruiesc. Stetoscopul il am la indemana, ma ajuta sa prescriu retete. Si cand sunt gata, ma sui pe ele si ma duc sa vad avioanele...
Ai vazut ca pana la urma decoleaza? Oare pilotul acela ce vroia sa se faca cand era mic?
Cand eram mica vroiam sa ma fac patinatoare. Asta se intampla pe cand aveam vreo 5 ani. A durat pana la 8 ani, cand m-am hotarat ca o sa fiu aviatoare. Ma fascina ideea de a zbura. Mi-ar fi placut atat de mult sa fiu o pasare....sa fiu libera si sa zbor in voie spre meleaguri mai primitoare, cand toti cei din jur ma suparau. Din pacate nu puteam si umbrela aia cu care saream cinci trepte pe scarile de la etajul 9 nu inseamna ca zbor...Chestia asta m-a trezit la realitate.
Si am fost trista cateva zile bune, nervoasa pe neputinta mea. A venit insa bunicul meu si mi-a povestit de avioane...Ma fascina pur si simplu modul in care povestea. Deja ma vedeam, mandra, la bordul unui avion important, plin de pasageri pe care eu trebuia sa-i aduc in siguranta la sol. Calatorii ma salutau zambind si eu imi inclinam respectuos sapca mea de pilot. Gandul de a zbura s-a conturat imediat in mintea mea si imi consuma cateva ore bune inainte de culcare mult timp de atunci incolo...
Pana s-a imbolnavit bunica mea...Racise si avea febra...Eu ii puneam comprese reci si aveam grija sa aiba ceaiul intotdeauna fierbinte si pastilele luate la timp...S-a facut bine. Binenteles ca nu medicamentele o ajutasera, ci grija mea o salvase. Eu eram sigura de asta. Si nimeni nu ma putea contrazice, nu avea nicio sansa cu mine. Ma vedeam un soi de Maica Tereza pregatita sa-si salveze nu doar bunica ci o lume intreaga. Probabil, saturati de de dorinta mea acerba de a-mi ajuta aproapele, ai mei mi-au dat solutia: Fa-te doctor!...
Si cred ca acest vis a durat cel mai mult, cativa ani poate, si a avut o importanta majora in familie. Mama si acum ofteaza ca fata ei nu s-a facut medic...Toti erau mandri ca o sa aiba un doctor in casa, un specialist la indemana gata sa spuna diagnosticul corect cand o tuse te loveste sau ceva te doare...
Diagnosticul a fost pus insa: visul trebuie sa se vindece, la fel ca toate celalalte...
Acum, am scos patinele de la naftalina. Am suflat praful de pe ele, m-am asezat in fund, si am inceput sa le lustruiesc. Stetoscopul il am la indemana, ma ajuta sa prescriu retete. Si cand sunt gata, ma sui pe ele si ma duc sa vad avioanele...
Ai vazut ca pana la urma decoleaza? Oare pilotul acela ce vroia sa se faca cand era mic?
joi, 8 octombrie 2009
Sufla in lumanare...
Inchizi ochii, sufli intr-o lumanare si simti cum aluneca fumul...Pana la urma, o dorinta se indosariaza intr-un sir lung de sertare. Stai la rand si astepti. N-ai precizat momentul, ora, data cand se va indeplini. Doar ai dorit-o, la ce te astepti??
Un ritm se pierde pe fundal, un refren iti rasuna in minte si o idee se detalieaza in secunde precise. Atat de precise incat te dor si te deranjeaza. Incepi sa clipesti mai des. Cine stie, poate le indepartezi. Omniprezent insa, el revine si nu vrea sa se desprinda sub nicio forma de ceea ce reprezinti tu. Te intreaba si doreste raspunsuri...de multe ori, la fel de precise.
Si pana la urma ce poti spune? Te ridici ca la scoala si iti prezinti lectia: astazi vom vorbi de momente pierdute in caietul ce deseneaza asteptari care se lasa asteptate. Nedumerire. Foiala. Si nimic. Nimeni nu lanseaza nicio intrebare. Doar niste priviri dubioase si suspecte.
El totusi te urmareste, ruleaza pasi si prezice cai de acces. "Ia-o la dreapta", iti sopteste...Desi tu visezi stanga. "Mergi drept inainte" desi creionul tau schiteaza o intoarcere. "Opreste", desi tu vrei sa continui. Indemnuri gresite si ganduri ce nu se lasa ascultate.
"Orice dar nu pierde ritmul, respira adanc si viseaza momentul", te indeamna o voce de departe. Piesa asta trebuie sa isi gaseasca finalul, o caseta nu-si gaseste niciodata locul intr-un mp3, ai uitat?
Ce ascultam acum? N-ai de unde sa stii. Oricum e doar un titlu lipsit de importanta pentru un sentiment ce gandeste un cerc. O lumina puternica iti orbeste vederea..tragi puternic sa o ocolesti, dai sa o iei inapoi...si nimic...Inainte e indemnul atata timp cat melodia nu-si descrie finalul...
El este acolo, il simti in spate, intr-un intuneric care iti relaxeaza ochii... Pana la urma, un trecut nu se prezinta niciodata intr-un drum ce vrea sa mearga inainte, ci doar iti sta in spate! Ai uitat ca ai schitat un traseu al carui schema n-are prevazuta si o iesire de urgenta?
Un fum se prelinge pe soseaua ta...Oare este randul tau? N-ai de unde sa stii, ca atare ca sufli ca apucatul. Aiurea.... Te pierzi in detalii inutile. Mai degraba urmareste semnele, iesi de pe drum si vireaza la dreapta. La stanga nu poti. N-ai cum sa intorci. El priveste doar din spate...p-asta am prins-o si eu...
Un ritm se pierde pe fundal, un refren iti rasuna in minte si o idee se detalieaza in secunde precise. Atat de precise incat te dor si te deranjeaza. Incepi sa clipesti mai des. Cine stie, poate le indepartezi. Omniprezent insa, el revine si nu vrea sa se desprinda sub nicio forma de ceea ce reprezinti tu. Te intreaba si doreste raspunsuri...de multe ori, la fel de precise.
Si pana la urma ce poti spune? Te ridici ca la scoala si iti prezinti lectia: astazi vom vorbi de momente pierdute in caietul ce deseneaza asteptari care se lasa asteptate. Nedumerire. Foiala. Si nimic. Nimeni nu lanseaza nicio intrebare. Doar niste priviri dubioase si suspecte.
El totusi te urmareste, ruleaza pasi si prezice cai de acces. "Ia-o la dreapta", iti sopteste...Desi tu visezi stanga. "Mergi drept inainte" desi creionul tau schiteaza o intoarcere. "Opreste", desi tu vrei sa continui. Indemnuri gresite si ganduri ce nu se lasa ascultate.
"Orice dar nu pierde ritmul, respira adanc si viseaza momentul", te indeamna o voce de departe. Piesa asta trebuie sa isi gaseasca finalul, o caseta nu-si gaseste niciodata locul intr-un mp3, ai uitat?
Ce ascultam acum? N-ai de unde sa stii. Oricum e doar un titlu lipsit de importanta pentru un sentiment ce gandeste un cerc. O lumina puternica iti orbeste vederea..tragi puternic sa o ocolesti, dai sa o iei inapoi...si nimic...Inainte e indemnul atata timp cat melodia nu-si descrie finalul...
El este acolo, il simti in spate, intr-un intuneric care iti relaxeaza ochii... Pana la urma, un trecut nu se prezinta niciodata intr-un drum ce vrea sa mearga inainte, ci doar iti sta in spate! Ai uitat ca ai schitat un traseu al carui schema n-are prevazuta si o iesire de urgenta?
Un fum se prelinge pe soseaua ta...Oare este randul tau? N-ai de unde sa stii, ca atare ca sufli ca apucatul. Aiurea.... Te pierzi in detalii inutile. Mai degraba urmareste semnele, iesi de pe drum si vireaza la dreapta. La stanga nu poti. N-ai cum sa intorci. El priveste doar din spate...p-asta am prins-o si eu...
duminică, 4 octombrie 2009
Ploaie...vant puternic...conditii nefavorabile si...un drum
Sambata, 4.AM. Ploaie, vant puternic, conditii nefavorabile si mult mult somn in ganduri impleticite in vise...
- Ok, mai plecam undeva?, zic eu imbufnata cu za holi cofi in nas.
- Binenteles, ne-am agitat pana acum, nu cred ca e momentul sa cedem.
- Damn it, je me jure ca 4 nu e ora de trezit...
5.00 AM. Here we go. Un Bubu imbuibata de apa, orice dar tine acul ala pe centru, te rog!! O autostrada demna de Blair Witch, gandita din tiruri si vrajita de acvaplanare si mult, mult intuneric. Da, stiu te intrebi cand drq se si lumineaza...Ti-am zis, cand iesim de pe autostrada....
Si am iesit...Slatina, Bals...
8.30 AM. "Ati depasit viteza legala" Ioano, lasa-ne cu astea mai bine spune-ne cum ajungem pe pod. "Virati la dreapta"...Hm, chiar daca suntem in spatele blocurilor si nu mai putem trece decat daca am intra in bloc si am lua liftul??? "Virati la dreapta"....Pare hotarata fata...Am virat si ne-am infundat... Dupa 3 generatii invocate din arborele genealogic al Ioanei, am intors. Am cotit-o la dreapta si un pod ne-a luminat...A fost celebrat cu o tigara aprinsa si o gura sanatoasa de cola....
10.30 AM. Balcesti, ploaie, vant puternic, conditii nefavorabile. Ni s-a mai alaturat cineva. Numai suntem 2, ci 3. La fel de adormiti, la fel de plictisiti, la fel de hipnotizati de indemul cafelei. Barul satului. Asta e.
-Domne, dar arata chiar bine, as putea sa-i fac si o cronica :))
-Ti-am zis eu.
-Ok, cat costa o cafea???
-2.5 lei
- Glumesti, nu??
Se pare ca nu glumea...Ma intreb cat era berea? Cred ca nu mai mult de 3 lei. Sa revenim totusi...
12.00 PM. Stirbesti. Aceeasi ploaie, acelasi vant puternic plus interogatia repatata de 20 ori: "De ce drq am plecat noi la tara pe ploaia asta???". Branza, rosii, paine...toate de tara...tuica, tot de tara si cu efect de somnifer garantat credeti-ma, si un sentiment de ghifturie ce gandeste o orgie culinara.
14.00 PM. Ok, este 15-14 pt mine...ti-am zis ca am sa te bat la septica :P Cine taie cartile??
16.00 PM. Ploaie...vant, conditii nefavorabile si mult noroi...
-Vreau o tigara?? De ce drq nu putem fuma?
-Ti-am zis ca sunt ai mei, ai lui acasa...wtf, e periculos...Stii cum umbla vorba in sat cu Maricica a lui Pandilie care a fost cu coana Elifteria care o dadea pe netrebuncioase si necurate etc.
-Vreau la mama :(((
-Las-o pe ma-ta, hai mai bine sa schimbam locatia...:)
20.00 PM. Nu, n-ai sa vezi meciul asta, wtf nici macar nu sti cu cine joaca Craiova!!! Mai bine arata-ne orasul :)
21.30 PM. Las Vegas - o locatie fancy and priti. Discutii filosofice din care reies ca barbatii este niste porci si femeile niste capre isterice si disperate.
-Si ti-am zis ca am vazut o oaie intinsa pe asfalt si tu nu m-ai crezut...
Multe pitipoance bune, fuste scurte, tocuri si multe multe fitze...Trust me, la Bucuresti n-ai sa vezi asa ceva, decat daca iese dintr-o limuzina XLSHKAJDH - si sirul alfabetic poate continua...
22.00 PM. Ia uite domne, astia pun teren de basket in centru si mai si inchid circulatia peste noapte...De-ar fi si la noi asa, ar fi blocata circulatia 3 zile...Si totusi imi e frig. Am vizitat suficient centrul, nu mergem acasa?
23.00 PM dupa un taxi pus pe taclale. Pana la urma cat e scorul??? Cine drq a castigat??? N-am aflat inca
00.00 AM. Am aflat: Craiova of coruse.
-Noapte buna, fetelor! Maine la cat? La 7??
-Asta sa o crezi tu...
-Bine, 8 fara un sfert :P
Duminica, 07.00 AM. Miros de cofi, frig, patura insuficienta si dorinta de somn.
-Ti-am zis eu ca tot 7 e :P
-Cofiiiiiiiiiiiiiiii
Of couse, vorbim in termeni matinali...
-Mi-e foameeeeeeeee
Cum ziceam: vorbeam in termeni matinali...
08.30 AM. Benzinarie...Viva, credeti-ma le cunosc pe toate, au sendvisuri clar!!!!
-O cofi si 2 sendvisuri cu pui si ardei copti si o placinta cu mere pentru domnu :)
-Si unde fumam?
-Tragem mai incolo un pic
-Cofi fara tigara n-are sens
-Stiu, dar o benzinarie cu o tigara n-are final...
09.00 AM. Ultimul fum ramas...Un chistoc aruncat...Centurile puse, casetofonul pornit. Ai verificat apa?? Bubu e hidratata? Da, totul e in regula...
-Haidi pa...Ne auzim la Bucuresti!
-Ne anunti cand ajungi
-Binenteles, aveti grija pe drum :)
-Pa
-Pa
- Ok, mai plecam undeva?, zic eu imbufnata cu za holi cofi in nas.
- Binenteles, ne-am agitat pana acum, nu cred ca e momentul sa cedem.
- Damn it, je me jure ca 4 nu e ora de trezit...
5.00 AM. Here we go. Un Bubu imbuibata de apa, orice dar tine acul ala pe centru, te rog!! O autostrada demna de Blair Witch, gandita din tiruri si vrajita de acvaplanare si mult, mult intuneric. Da, stiu te intrebi cand drq se si lumineaza...Ti-am zis, cand iesim de pe autostrada....
Si am iesit...Slatina, Bals...
8.30 AM. "Ati depasit viteza legala" Ioano, lasa-ne cu astea mai bine spune-ne cum ajungem pe pod. "Virati la dreapta"...Hm, chiar daca suntem in spatele blocurilor si nu mai putem trece decat daca am intra in bloc si am lua liftul??? "Virati la dreapta"....Pare hotarata fata...Am virat si ne-am infundat... Dupa 3 generatii invocate din arborele genealogic al Ioanei, am intors. Am cotit-o la dreapta si un pod ne-a luminat...A fost celebrat cu o tigara aprinsa si o gura sanatoasa de cola....
10.30 AM. Balcesti, ploaie, vant puternic, conditii nefavorabile. Ni s-a mai alaturat cineva. Numai suntem 2, ci 3. La fel de adormiti, la fel de plictisiti, la fel de hipnotizati de indemul cafelei. Barul satului. Asta e.
-Domne, dar arata chiar bine, as putea sa-i fac si o cronica :))
-Ti-am zis eu.
-Ok, cat costa o cafea???
-2.5 lei
- Glumesti, nu??
Se pare ca nu glumea...Ma intreb cat era berea? Cred ca nu mai mult de 3 lei. Sa revenim totusi...
12.00 PM. Stirbesti. Aceeasi ploaie, acelasi vant puternic plus interogatia repatata de 20 ori: "De ce drq am plecat noi la tara pe ploaia asta???". Branza, rosii, paine...toate de tara...tuica, tot de tara si cu efect de somnifer garantat credeti-ma, si un sentiment de ghifturie ce gandeste o orgie culinara.
14.00 PM. Ok, este 15-14 pt mine...ti-am zis ca am sa te bat la septica :P Cine taie cartile??
16.00 PM. Ploaie...vant, conditii nefavorabile si mult noroi...
-Vreau o tigara?? De ce drq nu putem fuma?
-Ti-am zis ca sunt ai mei, ai lui acasa...wtf, e periculos...Stii cum umbla vorba in sat cu Maricica a lui Pandilie care a fost cu coana Elifteria care o dadea pe netrebuncioase si necurate etc.
-Vreau la mama :(((
-Las-o pe ma-ta, hai mai bine sa schimbam locatia...:)
20.00 PM. Nu, n-ai sa vezi meciul asta, wtf nici macar nu sti cu cine joaca Craiova!!! Mai bine arata-ne orasul :)
21.30 PM. Las Vegas - o locatie fancy and priti. Discutii filosofice din care reies ca barbatii este niste porci si femeile niste capre isterice si disperate.
-Si ti-am zis ca am vazut o oaie intinsa pe asfalt si tu nu m-ai crezut...
Multe pitipoance bune, fuste scurte, tocuri si multe multe fitze...Trust me, la Bucuresti n-ai sa vezi asa ceva, decat daca iese dintr-o limuzina XLSHKAJDH - si sirul alfabetic poate continua...
22.00 PM. Ia uite domne, astia pun teren de basket in centru si mai si inchid circulatia peste noapte...De-ar fi si la noi asa, ar fi blocata circulatia 3 zile...Si totusi imi e frig. Am vizitat suficient centrul, nu mergem acasa?
23.00 PM dupa un taxi pus pe taclale. Pana la urma cat e scorul??? Cine drq a castigat??? N-am aflat inca
00.00 AM. Am aflat: Craiova of coruse.
-Noapte buna, fetelor! Maine la cat? La 7??
-Asta sa o crezi tu...
-Bine, 8 fara un sfert :P
Duminica, 07.00 AM. Miros de cofi, frig, patura insuficienta si dorinta de somn.
-Ti-am zis eu ca tot 7 e :P
-Cofiiiiiiiiiiiiiiii
Of couse, vorbim in termeni matinali...
-Mi-e foameeeeeeeee
Cum ziceam: vorbeam in termeni matinali...
08.30 AM. Benzinarie...Viva, credeti-ma le cunosc pe toate, au sendvisuri clar!!!!
-O cofi si 2 sendvisuri cu pui si ardei copti si o placinta cu mere pentru domnu :)
-Si unde fumam?
-Tragem mai incolo un pic
-Cofi fara tigara n-are sens
-Stiu, dar o benzinarie cu o tigara n-are final...
09.00 AM. Ultimul fum ramas...Un chistoc aruncat...Centurile puse, casetofonul pornit. Ai verificat apa?? Bubu e hidratata? Da, totul e in regula...
-Haidi pa...Ne auzim la Bucuresti!
-Ne anunti cand ajungi
-Binenteles, aveti grija pe drum :)
-Pa
-Pa
joi, 1 octombrie 2009
Inca nu e luna plina...
Urmaresc stelele...nu de alta, dar de data aceasta imi dicteaza o poveste, deosebit de alte seri in care doar imi inlocuiau numaratul oilor....
Imi inchipui imagini si imi desavarsesc ganduri...O discutie goala insa isi face simitita prezenta. O repulsie se pierde in noduri si imi vajaie prin minte. Ma perturba...Noroc cu adrenalina ametita care o risipeste...
O calatorie se incheie tot timpul cu un drum inchis precum o iluzie care se rupe in realitate, ai uitat? Si pana la urma, stelele imi sunt ghid si acordurile ma ametesc, trebuie doar sa-mi las simturile libere...Hai, spune-mi ca nu e asa. Nu asta e calea spre freedom?? Ca doar asta incercai sa-mi spui...
Si daca gresesc, invata-ma tu. Arata-mi drumul, indreapta-mi imaginatia si ghideaza-ma spre cei 200 de cai putere ai tai cu care te lauzi...Unde trebuie sa ajungem? Habar n-ai... Atunci cand simti, nu mai ai timp sa si constientizezi, ai uitat?
Da-ti frau liber imaginatiei si poarta-ti rotile odata cu mine pe soselele desenate in copilarie. Stii ca undeva trebuie sa ajungem. Sper doar sa nu ne ratacim. Oricum, si de ar fi asa, ai solutia: deschizi ochii si vezi luna. Te ragasesti...
Acum nu te pierde cu firea...respira adanc, inca nu e plina! Mai are un pic, suficient timp cat sa mai tragi un fum de tigara si sa te pierzi intr-o trapa uitata deschisa. Ai numarat stelele?? Stiu, iti dau fara sot...N-ai invatat inca ca atunci cand e luna plina lucrurile se schimba? Ai rabdare...
Nu mai trage cu furie din tigara aia! Ai ajuns deja la filtru! Asteapta...O ultima strigare inainte de stingere... Omul negru n-a venit inca, n-ai de ce sa te temi...Doar o luna plina care iti lumineaza desenul!
Hai, fii in acord cu mine...inspira adanc, numara pana la 3 si priveste stelele, doar asa ea se va simti invitata si ne va servi!
Imi inchipui imagini si imi desavarsesc ganduri...O discutie goala insa isi face simitita prezenta. O repulsie se pierde in noduri si imi vajaie prin minte. Ma perturba...Noroc cu adrenalina ametita care o risipeste...
O calatorie se incheie tot timpul cu un drum inchis precum o iluzie care se rupe in realitate, ai uitat? Si pana la urma, stelele imi sunt ghid si acordurile ma ametesc, trebuie doar sa-mi las simturile libere...Hai, spune-mi ca nu e asa. Nu asta e calea spre freedom?? Ca doar asta incercai sa-mi spui...
Si daca gresesc, invata-ma tu. Arata-mi drumul, indreapta-mi imaginatia si ghideaza-ma spre cei 200 de cai putere ai tai cu care te lauzi...Unde trebuie sa ajungem? Habar n-ai... Atunci cand simti, nu mai ai timp sa si constientizezi, ai uitat?
Da-ti frau liber imaginatiei si poarta-ti rotile odata cu mine pe soselele desenate in copilarie. Stii ca undeva trebuie sa ajungem. Sper doar sa nu ne ratacim. Oricum, si de ar fi asa, ai solutia: deschizi ochii si vezi luna. Te ragasesti...
Acum nu te pierde cu firea...respira adanc, inca nu e plina! Mai are un pic, suficient timp cat sa mai tragi un fum de tigara si sa te pierzi intr-o trapa uitata deschisa. Ai numarat stelele?? Stiu, iti dau fara sot...N-ai invatat inca ca atunci cand e luna plina lucrurile se schimba? Ai rabdare...
Nu mai trage cu furie din tigara aia! Ai ajuns deja la filtru! Asteapta...O ultima strigare inainte de stingere... Omul negru n-a venit inca, n-ai de ce sa te temi...Doar o luna plina care iti lumineaza desenul!
Hai, fii in acord cu mine...inspira adanc, numara pana la 3 si priveste stelele, doar asa ea se va simti invitata si ne va servi!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)