Eu pe domeniul pisicesc...

Se da pe langa tine...miauna...se pisiceste. Tantosa, instruita in strategii si tactici iti da magie. Stie ce vrea si stie cum sa obtina. Pana la urma asii aia din maneca numai ea poate sa-i joace si este constienta de lucrul acesta. O coada saltata in sus, niste mustati aranjate in onduleuri si parul dat pe spate sunt detalii care te pot vraji...asta daca te lasi vrajit...

V-am spus ca urasc pisicile? Ei bine le urasc: fie ele maidaneze, tomberoneze, de rasa, persane, albe, negre, dungate, in picatele...cu 4 labe, 5 mustati, 9 vieti sau una, pe toate le urasc. Orice gand cu iz de felina imi da fiori pe sira spinarii si ma face sa visez meleaguri canine loiale si de incredere. Si cu toate acestea, ea a reusit...m-a vrajit.

Ne-am cunoscut intr-o seara calduroasa de vara...insa nu ne-am remarcat, decat poate in treacat...intr-o privire ignoranta ce parca isi specifica ura netarmuita ce ne-o purtam una alteia. Au urmat insa cateva seri in care ne-am vizitat obligat, ne-am tratat cu coada pe sus si ne-am lustruit armele pentru momentul ce avea sa vina...Si momentul a venit...

Era o sambata tarzie de toamna...miroasea a iarna si a vin fiert la ibric...neaparat cu scortisoara, coji de portocala si gutui. Afara ploua, era frig...atat de frig incat niciun caine nu-ti venea sa-l dai afara, daramaite o pisica cu personalitate. Unde mai pui ca eu ma simteam romantica si inevitabil vulnerabila...

Aburi pofticiosi ieseau din canile aromate si din narile noastre infrigurate. Sporovaiala multa, planuri de viitor si EA. Si-a facut aparitia intai timid. O defilare ca pe podium urmata de un "ignore" profesionist. A revenit peste o ora, cand deja vinul ne facea sa visam muntii inzepeziti cu miros de cabana trosnind a lemne. S-a gudurat cu bagare de seama pe langa picioarele noastre si dupa aceea a disparut din nou. A treia oara, a insistat sa fie mangaiata, dar nu mai mult de 5 minute. V-am spus ca are tactica...totul e o arta!!! Un sentiment de inferioritate pe care il simti si un favor ca mangai o felina.

Desi ii repetam constiincios cat de mult urasc tot ce tine de ea, m-am pomenit mangaind-o si rasfatand-o. Mi-am revenit imediat si am izgonit-o. Pai ce Dumnezeu, n-a inteles ca urasc pisicile??? Insa, dupa alte 3 ore si mult gand de scortisoara ea a revenit...si m-a prins intr-un moment prost, atat de prost incat sa ajung sa o ador, uitand ce mi-au facut consoartele ei si motivul pentru care am ajuns sa le urasc. Seara s-a terminat, mirosul de scortisoara s-a imprastiat si un tors parsiv s-a lasat auzit...A castigat...

Acum, ne privim complice, ne cunoastem slabiciunile, stim cum sa creeam vraja si pana unde sa mergem. Tot ce trebuie sa facem este sa nu recunoastem niciodata nimic...nici de am fi puse sub tortura. Eu n-am sa-i arat never ca am cedat in ceea ce priveste domeniul pisicesc, iar ea va continua sa vina sa o mangai, tantosa, ca si cum mi-ar face mie un favor ca ma ating de blana ei pretioasa ce nu se da asa orisicui...Privirile insa spun totul...

V-am spus ca urasc pisicile? Da le urasc, fie ele maidaneze, tomboroneze, de rasa, persane, albe, negre, dungate, in picatele...cu 4 labe, 5 mustati, 9 vieti sau una, pe toate le urasc...exceptand-o pe ea. M-a cucerit, n-am ce sa-i fac...Pana la urma, orice om are punctul lui slab. Nu va afla insa niciodata...N-am sa-i dau un motiv in plus sa-si rada in mustatile ei pisiciesti. Plus ca am invatat ceva ce ea nu stie: numai daca tac si ma arat rece, va veni sa o mangai, cu coada ei tantosa ce le stie pe toate...