Inchizi portiera…iti aprinzi tigara si dai volumul mai tare la casetofon…Aceeasi piesa, aceleasi indemnuri…Uiti de ele si deschizi geamul. Simti curentul si nu-l ierti, pana la urma te-a imbolnavit deunazi, de ce sa fii mai ingaduitoare de data aceasta? Incerci sa te pierzi in ritmul piesei, piesa pe care de altfel ai obosit sa o tot repeti in creieri.
Se poarta frumos si iti ofera tot. O zi de munca sfarsita printr-o doza de relaxare ce te-a asteaptat la iesire. Si cu toate astea de ce nu esti multumita? Ce te enerveaza? Muzica, curentul sau tigara savurata asa cum trebuie? Doar inceputul a fost bun...o sticla mare si rece de cola pe care ti-o doreai...Te intelegea ca esti obosita....era empatic.. atata empatie incat te enerva...
In ultimul timp am descoperit ca ma pierd in idealuri si vise. Viata nu inseamna fluturasi in stomac si apa in creieri. Mi se spune adesea lucrul asta. “Opteaza pentru liniste si implinire sufleteasca....e mult mai sanatos asa, uita de ceea ce iti doresti tu cu adevarat”...
“La dracu ai o varsta, cat vrei sa o mai duci astfel? Lucrurile astea sunt inerente, te lovesti de ele chiar daca tu nu le ceri. Ai de gand sa te maturizezi odata? Inceteaza cu visele desculte ce se plimba in parc si cu indicile ce-ti semnaleaza un desen din creta strapuns de o sageata...nu exista asa ceva...Sunt lucruri mai importante, griji, probleme...chestii reale. Ai aproape 25 ani, uita de inaripate ce-ti tulbura simtamantele si maturizeaza-te, pentru Dumnezeu!!!”
Astazi probabil am simtit pentru prima oara atat de vie senzatia de “no perspective”. N-as fi prima si nici ultima care ar ramane fara job...insa probabil singura care uita ca acest lucru este normal. Cand toti pe langa tine debordeaza de veselie ca in condica lor se semneaza “un jobless view” de sus pana jos, parca tu nu vrei sa accepti. De ce? Simplu, pentru ca zeci de voci din jur iti spun: esti nebuna, tu nu sti ce inseamna sa stai acasa?? Tu nu sti ce inseamna sa n-ai tigari...tu nu sti cum e fara bani?? Ba da, la dracu stiu, cu salariu luat cu tot, si cu toate astea nu ma sperii cand la final de luna nu mai am bani de tigari. Atunci, de ce ma sperii ca as fi jobless?
Am deschis portiera...Am stins tigara cu ura si am coborat din masina....Da, stiu, tu o sa-mi fi aproape si bani de tigari vor fi din totdeauna. Un compromis doar si lucrurile se rezolva. Si ce se intampla daca totusi eu prefer inaripatele? Stiu, nu-mi vor furniza tigara..dar poate vreau sa-mi desenez singura forma ei, chiar daca nu o sa apuc sa rotesc mucul intre degete...Si apropo, mai schimba piesa aia...deja creierii mei au amortit. Ai uitat m-am maturizat? Dar nu asa cum vrei tu. Fara compromisuri cand vine vorba de un desen strapuns de sageata, remember?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu