E bine sa ai ceva scris si sa-l si pastrezi. Astazi am descoperit o manzgalitura de-a mea de cand aveam vreo 12 ani. Zicea asa: "Cindy astazi s-a imbolnavit. Maine o pun sub tratament, o s-o ingrijesc cum trebuie si o sa se faca bine". Va intrebati cine era Cindy? Si mie mi-a luat mult timp sa-mi amintesc. Dar am reusit. Daca va ganditi ca era o fata, va inselati....desi multi ani a fost prietena mea de suflet. A fost prima mea papusa...si eu, doctorul ei...
Cand eram mica vroiam sa ma fac patinatoare. Asta se intampla pe cand aveam vreo 5 ani. A durat pana la 8 ani, cand m-am hotarat ca o sa fiu aviatoare. Ma fascina ideea de a zbura. Mi-ar fi placut atat de mult sa fiu o pasare....sa fiu libera si sa zbor in voie spre meleaguri mai primitoare, cand toti cei din jur ma suparau. Din pacate nu puteam si umbrela aia cu care saream cinci trepte pe scarile de la etajul 9 nu inseamna ca zbor...Chestia asta m-a trezit la realitate.
Si am fost trista cateva zile bune, nervoasa pe neputinta mea. A venit insa bunicul meu si mi-a povestit de avioane...Ma fascina pur si simplu modul in care povestea. Deja ma vedeam, mandra, la bordul unui avion important, plin de pasageri pe care eu trebuia sa-i aduc in siguranta la sol. Calatorii ma salutau zambind si eu imi inclinam respectuos sapca mea de pilot. Gandul de a zbura s-a conturat imediat in mintea mea si imi consuma cateva ore bune inainte de culcare mult timp de atunci incolo...
Pana s-a imbolnavit bunica mea...Racise si avea febra...Eu ii puneam comprese reci si aveam grija sa aiba ceaiul intotdeauna fierbinte si pastilele luate la timp...S-a facut bine. Binenteles ca nu medicamentele o ajutasera, ci grija mea o salvase. Eu eram sigura de asta. Si nimeni nu ma putea contrazice, nu avea nicio sansa cu mine. Ma vedeam un soi de Maica Tereza pregatita sa-si salveze nu doar bunica ci o lume intreaga. Probabil, saturati de de dorinta mea acerba de a-mi ajuta aproapele, ai mei mi-au dat solutia: Fa-te doctor!...
Si cred ca acest vis a durat cel mai mult, cativa ani poate, si a avut o importanta majora in familie. Mama si acum ofteaza ca fata ei nu s-a facut medic...Toti erau mandri ca o sa aiba un doctor in casa, un specialist la indemana gata sa spuna diagnosticul corect cand o tuse te loveste sau ceva te doare...
Diagnosticul a fost pus insa: visul trebuie sa se vindece, la fel ca toate celalalte...
Acum, am scos patinele de la naftalina. Am suflat praful de pe ele, m-am asezat in fund, si am inceput sa le lustruiesc. Stetoscopul il am la indemana, ma ajuta sa prescriu retete. Si cand sunt gata, ma sui pe ele si ma duc sa vad avioanele...
Ai vazut ca pana la urma decoleaza? Oare pilotul acela ce vroia sa se faca cand era mic?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu