Azi-noapte am visat toamna...Desi imi bate la usa in fiecare dimineata, nu am simtit-o niciodata mai proeminenta ca aseara. Era exact asa cum mi-am inchipuit-o eu intr-o lume idilica ce nu vrea sub nicio forma sa ia forma betoanelor gri ce tremura de frig. Mirosea a aramiu, simtea a alee ce se pierde printre vise si gusta a dulce trait pe o banca suspendata...O iluzie care poarta cu ea momente de fericire...
Imi place foarte mult atunci cand frunzele cad si imi trosnesc sub talpi. Azi-noapte, insa, un trosnet mi-a redus la tacere simturile. Imi doream atat de mult sa se opreasca. Pana la urma frunzele isi termina mersul si aleea ramane dezgolita, daca nu reusesti sa dozezi portiile.
Insa eu continuam sa pasesc apasat si, constiincios, fiecare frunza isi tremura inchieturile intr-o adulare ce-mi exalta mie orgoliul. Pana ce si-au terminat asternutul si pana ce aleea s-a ingustat in dale stropite cu un gri negandit de termenii fericiti...
Pe o banca s-a tras dintr-un ultim fum de tigara si un scrum s-a lasat purtat de vant. Drumul este gol si sincer acum...Nu mai are frunze care sa-l acopere si nici pasi care sa se teama. Insa, mersul apasat a ramas sa infrunte frigul si sa caute cu pofta o frunza cat de mica pe care sa o simta trosnind dedesubt...Niciuna...toate si-au indeplinit menirea.
Noroc cu iarna si trosnitul ce se transforma in scartit...Imi place la nebunie cum imi scartaie zapada sub picioare, v-am spus?
Dimineata imi ciocane la usa si toamna se prelinge pe niste betoane gri...Pleoapele sunt smulse din imbratisare si printr-o trapa uitata deschisa niste raze imi mangaie obrajii. Picioarele calde si inca vii imi amintesc de niste frunze trosnite ce imi gadila talpile. Pana la urma, astazi a fost soare, chiar daca s-a ivit timid, mirosind a toamna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu